Moldovenii se considera gospodari prin definitie. Este aproape o mandrie nationala. Se spune ca moldovenii sunt harnici si au grija de casa/gospodaria lor mai bine decat alte popoare. Dar daca o sa vizitati Republica Moldova in zilele noastre posibil sa puneti la indoiala aceasta afirmatie legendara. Peste tot domneste un haos de nedescris. In orase strazile arata jalnic, unele nu au mai fost reparate din vremea comunismului (si au trecut peste 20 ani!), autobusele utilizate in transportul public dateaza cred ca din 1970, fac un zgomot infernal si scot nori de fum, scolile arata de parca ar fi cladiri parasite, stadioanele nu mai exista, majoritatea au fost lasate in paragina sau transformate in piete municipale unde vin taranii sa vanda branza sau fructe. Nu exista nici un fel de ordine, dar oamenii nu par sa fie deranjati de aceasta stare a lucrurilor. Fiecare isi vede de treaba lui, are grija sa fie curat si bine la el in casa, sa aiba ce manca, si nu mai conteaza ca scara blocului sta sa se prabuseasca sau curtea unde se joaca copiii e impanzita de buruiene.
Stau si ma gandesc daca se va schimba vreodata ceva. A trebuit sa vina comunismul in 1940 ca sa ajungem si noi prin 70-80 la un nivel de viata decent, la ordine si disciplina. Din 1989 lumea se plange de democratie si efectele ei dar nu realizeaza ca de fapt ce lipseste acum si exista atunci era o mana forte care ne dirija si ne disciplina. Moldovenii nu sunt in stare sa faca nimic fara sa fie manati din urma, eventual cu forta.
Cum se face dar ca in casele si apartamentele lor este atat de curat si bine dar nu ii intereseaza cum arata curtea din fata blocului? Nu zic, poate intr-adevar nu sunt bani pentru reparatii de drumuri si reabilitare cladiri, dar sa fim seriosi, nici dorinta nu exista. Ne-am plafonat, ne-am inchis in spiritul familiei si a murit demult simtul raspunderii pentru comunitate, solidaritatea si dorinta de a face un bine pentru altii, fara a astepta recompensa. Cu putina vointa am putea iesi macar o data pe an sa strangem gunoaiele din cartier. Dar nu ne intereseaza. Apropo, valabil si pentru Romania.
Am avut norocul sa-mi petrec copilaria in mijlocul anilor 80 intr-un sat din Rep. Moldova, care arata foarte bine pe vremuri, drumurile erau proaspat asfaltate, accesibile, exista un parculet in centrul satului cu leagane in forma de barcute pentru copii, scoala avea un stadion ingrijit, ba chiar se organizau competitii sportive acolo, exista pe vremuri si un club cu cinematograf pentru tineri. Am amintiri foarte placute din acea perioada. In momentul de fata nu se mai poate intra in sat cu masina, pentru ca s-a rupt podul de peste iaz si nu s-a gasit nimeni sa-l repare, iar ulitele au ajuns intr-un asemenea hal incat nici cu 4x4 nu le poti aborda. Era un sat vioi si plin de lume vesela. Acum nu a ramas decat vreo duzina de batrani care stau sa moara, restul au evadat la oras sau spre tari straine pentru a-si asigura un trai. Intr-adevar, vremurile sunt altele, somajul e in floare, preturile sunt mari. Dar poti sesiza o vadita atitudine de nepasare din partea tuturor iar universul in care traim nu poate fi definit decat HAOS.
Am fost si la Chisinau acu ceva timp, m-am plimbat prin centru si am ramas dezamagita. Arata gri si neinteresant. Halal capitala - trafic haotic, drumuri pline de gropi. Iaka asa.
Pacat de tarisoara asta si de oamenii ei atat de mandri de sangele care le curge prin vene. Nu ne-a ramas decat orgoliul. Suntem o tara de făluţi (aici ma refer si la clasa politica). Iar faptul ca fugim din Moldova si ne capatuim in alta parte nu e o mare realizare, caci in definitiv si la urma urmei pentru propria noastra tara nu facem nimic. Traiasca orgoliul moldovenesc! (= zero)
