De la bun inceput vreau sa precizez ca sunt 100% pro alaptare, dar
trebuie sa scot in evidenta si un dezavantaj, de care unele proaspete
mamici nu sunt constiente, si aici nu ma refer la deformarea sanilor sau
alte tampenii. Nu are rost sa enumar avantajele alaptarii, sunt atatea
carti si articole pe net care fac asta, ar insemna doar sa le repet. Un
singur lucru vreau sa confirm din proprie experienta: pe perioada
alaptarii, copilul va fi cu siguranta ferit de infectii, bacterii,
virusuri. In cel mai rau caz va lua o forma usoara, dar organismul lui va fi
gata sa lupte singur cu infectia, fara medicamente. Laptele matern este
recunoscut pe drept cuvant ca antibiotic natural si functioneaza de
minune.
Deci, alaptarea... e un drum lung si anevoios, o adevarata provocare. Marele dezavantaj este lipsa somnului. Eu nu am stiut asta, sau nu am crezut ca va fi atat de greu. Copilul meu are aproape 10 luni si eu de cand am nascut inca nu am dormit mai mult de 4 ore consecutiv. Stiu ca e greu de crezut. Se zice ca bebelusii alaptati se trezesc mai des pentru ca laptele matern nu e la fel de satios ca laptele praf. Din punctul meu de vedere este o prostie. In primul rand un bebelus se poate satura la fel de bine cu lapte matern. In al doilea rand, de cele mai multe ori, el se va trezi noaptea si va cere sanul nu neaparat de foame, ci din dorinta de a se simti aproape de mama. Adeptii laptelui praf nu au cum sa inteleaga aceasta necesitate vitala. Cum alaptarea incepe din primele zile de viata, atunci se creaza o legatura afectiva foarte puternica intre mama si copil. Sanul nu mai este perceput doar ca pe o sursa de mancare ci si de liniste, dragoste, siguranta. Unii bebelusi sunt mai dependenti si se trezesc mai des, poate viseaza urat, sau se simt singuri si atunci cer cu disperare un pic de laptic pentru a se linisti. Dupa cateva inghitituri adorm la loc.
Aceasta este marea provocare, sa fii de garda 24h din 24, mereu la dispozitia bebelusului, sa te trezesti uneori si din ora in ora in noptile mai dificile, cand ies dintisorii, se simte rau, sau pur si simplu simte nevoia sa doarma la pieptul mamei. Nu toate mamele sunt pregatite pentru acest program infernal. Mai ales daca sotul e la munca, bunicile sunt departe, si e multa treaba prin casa, nu ajungi sa dormi nici ziua. Se poate aduna multa oboseala si frustrare. E normal sa rabufnesti uneori, sa plangi, sa te descarci pe copil... dar toate trec cand il vezi zambind, sanatos. Multe mamici cedeaza usor, pe motiv ca nu mai au lapte suficient. Scuze se pot gasi intotdeauna. Nu vreau sa condamn pe nimeni, dar laptele praf este in opinia mea ca orice produs de pe raftul magazinelor din ziua de azi: dubios. De multe ori am fost tentata si eu sa abandonez, ajunsa la limita oboselii. Dar Dumnezeu m-a ajutat intr-un mod neasteptat: copilul meu a refuzat cu vehementa sa bea lapte praf.
Am citit undeva ca prin laptele matern se face transfuzie de dragoste. Mi-a placut mult expresia. Alaptarea iti ofera intr-adevar ocazia sa fii conectata direct la caldura copilului tau, sa-i simti respiratia, sa-i observi bucuria si multumirea de a primi ceea ce are nevoie. As vrea sa stiu daca acei copii alaptati pastreaza o legatura afectiva mai speciala cu mamele lor, desi ar fi absurd, sa zicem, pe termen lung. Totusi ar trebui sa existe o recompensa spirituala pentru toate noptile nedormite, nu-i asa? :)
Deci, alaptarea... e un drum lung si anevoios, o adevarata provocare. Marele dezavantaj este lipsa somnului. Eu nu am stiut asta, sau nu am crezut ca va fi atat de greu. Copilul meu are aproape 10 luni si eu de cand am nascut inca nu am dormit mai mult de 4 ore consecutiv. Stiu ca e greu de crezut. Se zice ca bebelusii alaptati se trezesc mai des pentru ca laptele matern nu e la fel de satios ca laptele praf. Din punctul meu de vedere este o prostie. In primul rand un bebelus se poate satura la fel de bine cu lapte matern. In al doilea rand, de cele mai multe ori, el se va trezi noaptea si va cere sanul nu neaparat de foame, ci din dorinta de a se simti aproape de mama. Adeptii laptelui praf nu au cum sa inteleaga aceasta necesitate vitala. Cum alaptarea incepe din primele zile de viata, atunci se creaza o legatura afectiva foarte puternica intre mama si copil. Sanul nu mai este perceput doar ca pe o sursa de mancare ci si de liniste, dragoste, siguranta. Unii bebelusi sunt mai dependenti si se trezesc mai des, poate viseaza urat, sau se simt singuri si atunci cer cu disperare un pic de laptic pentru a se linisti. Dupa cateva inghitituri adorm la loc.
Aceasta este marea provocare, sa fii de garda 24h din 24, mereu la dispozitia bebelusului, sa te trezesti uneori si din ora in ora in noptile mai dificile, cand ies dintisorii, se simte rau, sau pur si simplu simte nevoia sa doarma la pieptul mamei. Nu toate mamele sunt pregatite pentru acest program infernal. Mai ales daca sotul e la munca, bunicile sunt departe, si e multa treaba prin casa, nu ajungi sa dormi nici ziua. Se poate aduna multa oboseala si frustrare. E normal sa rabufnesti uneori, sa plangi, sa te descarci pe copil... dar toate trec cand il vezi zambind, sanatos. Multe mamici cedeaza usor, pe motiv ca nu mai au lapte suficient. Scuze se pot gasi intotdeauna. Nu vreau sa condamn pe nimeni, dar laptele praf este in opinia mea ca orice produs de pe raftul magazinelor din ziua de azi: dubios. De multe ori am fost tentata si eu sa abandonez, ajunsa la limita oboselii. Dar Dumnezeu m-a ajutat intr-un mod neasteptat: copilul meu a refuzat cu vehementa sa bea lapte praf.
Am citit undeva ca prin laptele matern se face transfuzie de dragoste. Mi-a placut mult expresia. Alaptarea iti ofera intr-adevar ocazia sa fii conectata direct la caldura copilului tau, sa-i simti respiratia, sa-i observi bucuria si multumirea de a primi ceea ce are nevoie. As vrea sa stiu daca acei copii alaptati pastreaza o legatura afectiva mai speciala cu mamele lor, desi ar fi absurd, sa zicem, pe termen lung. Totusi ar trebui sa existe o recompensa spirituala pentru toate noptile nedormite, nu-i asa? :)
