Check out my cooking album updated, mostly French recipes, but also Romanian and international. Copyright on photos.
Wednesday, April 6, 2011
Dreams coming true
Château de Chambord - visited in 2011
Château de Chaumont-sur-Loire - visited in 2011
Forteresse d'Angers - visited in 2011
Manoir du Clos-lucé - visited in 2011
Forteresse de Chinon - visited in 2011
Château de Chenonceau - visited in 2010
Château de Azay-le-Rideau - visited in 2010
Château de Langeais - visited in 2010
Château de Plessis-les-Tours - visited in 2010
Château d’Amboise – visited in 2010
Château royal de Blois – visited in 2010
Louvre – visited in 2009
Château de Versailles – visited in 2009
Château de Vincennes – visited in 2009
Château de Saint-Germain-en-Laye – visited in 2009
Château de Fontainebleau – visited in 2009
Basilique de Saint-Denis – visited in 2009
Yet to come: Saumur, Montsoreau, Loches, Ussé, Villandry, Cheverny, Nantes, La Rochelle, Brest, Calais, Pau
Château de Chaumont-sur-Loire - visited in 2011
Forteresse d'Angers - visited in 2011
Manoir du Clos-lucé - visited in 2011
Forteresse de Chinon - visited in 2011
Château de Chenonceau - visited in 2010
Château de Azay-le-Rideau - visited in 2010
Château de Langeais - visited in 2010
Château de Plessis-les-Tours - visited in 2010
Château d’Amboise – visited in 2010
Château royal de Blois – visited in 2010
Louvre – visited in 2009
Château de Versailles – visited in 2009
Château de Vincennes – visited in 2009
Château de Saint-Germain-en-Laye – visited in 2009
Château de Fontainebleau – visited in 2009
Basilique de Saint-Denis – visited in 2009
Yet to come: Saumur, Montsoreau, Loches, Ussé, Villandry, Cheverny, Nantes, La Rochelle, Brest, Calais, Pau
Tuesday, April 5, 2011
Ciudateniile francezilor, partea 1
O sa incep cu pauza de pranz. Intre ora 12 jumate la pranz si 3 aici nimeni nu lucreaza (nu stiu cum e la Paris, eu vorbesc de provincie): toate alimentarele sunt in pauza de masa, bancile sunt inchise, nu poti plati o factura, nu poti cumpara o apa. Pe strada e agitatie maxima, dar nu in sensul ca e trafic; lumea se plimba sau sta asezata pe banci, pe jos, pe unde se nimereste, si mananca sandwichuri, sau isi desfac pachetele de mancare aduse de acasa si se pun pe mancat, fara nici o jena. E clar, 2 ore la pranz, nu ai ce face, trebuie sa renunti la orice planuri si sa te asezi si tu pe trotuar sa halesti ceva, ca sa fii in rand cu lumea.
Prin birouri se pleaca la ora pranzului pe la restaurantele din zona, unii mai norocosi dau o fuga chiar pana acasa pentru o gustare copioasa si eventual o siesta rapida.
E ca si cum dintr-o data cand suna ceasul 12, timpul se opreste in loc. Oamenii se relaxeaza. Nimeni nu te judeca daca te odihnesti timp de 2 ore la pranz. Se presupune ca ai muncit destul pana in 12 si vei mai munci suficient dupa ora 2 sau 3 pana seara la 5 sau la 6. Daca stau sa calculez, aici se munceste de fapt 7 ore pe zi, nu 8 sau 9 ca in Romania. Nu ca ar fi oamenii mai lenesi, dar au anumite obiceiuri pe care le respecta cu strictete. In schimb daca te apuci sa mananci pe la 3 sau 4 dupa amiaza deja e ciudat. Eu una mananc cand mi-e foame, nu tin cont de ora, dar aici este imposibil, in primul rand pentru ca restaurantele nu servesc mancare decat intre 12 si 2 apoi abia seara dupa 6. Deci daca te apuca foamea dupa amiaza nu ai alta solutie decat sa-ti cumperi ceva de la un supermarket (care din fericire e deschis la ora aia !) sau sa te infrupti din pachetelul de acasa pregatit cu minutiozitate din timp.
Dupa ce iau masa la pranz francezii isi beau cafeluta undeva la o cafenea, unii din ei se duc in parc si citesc o carte. De exemplu daca iti ia o ora sa mananci, si ti-a mai ramas o ora, nu te duci ca prostu la birou si iti reiei activitatea ci iti valorifici si a doua ora de pauza relaxandu-te pe o banca in parc cu cartea in brate sau stai la o vorba cu colegii pe terasa. Si nimeni nu-ti zice absolut nimic. Asa e normal. E pauza ta, e dreptul tau sa stai, sa nu faci nimic. Doua ore.
Daca ar auzi asta angajatorii din Romania, s-ar cruci. La noi pranzul se ia mereu pe fuga, iar daca stai mai mult de 15 minute la bucataria sau cantina firmei deja esti susceptibil sa primesti priviri rautacioase din partea colegilor, iar daca mai ai tupeul sa scoti si o carte din geanta, deja intreci orice bun simt. Pentru a atinge standardele locale trebuie sa fii capabil sa lucrezi non stop. Ciudat e ca Franta prospera in continuare dar noi suntem inca in profunda recesiune. Cum e posibil? Stau si ma intreb la ce nivel se simte oare productivitatea romanilor.
In orice caz, sa te duci la magazin la ora 1 ziua si sa pupi usa nu e chiar placut. Iar daca nu-ti cumperi paine pana in ora 7 risti sa ramai fara paine pana a doua zi, caci nu mai ai de unde. E inchis peste tot. Orele de odihna la fel ca si orele de munca sunt sfinte. O fi bine, o fi rau, ramane de vazut.
Prin birouri se pleaca la ora pranzului pe la restaurantele din zona, unii mai norocosi dau o fuga chiar pana acasa pentru o gustare copioasa si eventual o siesta rapida.
E ca si cum dintr-o data cand suna ceasul 12, timpul se opreste in loc. Oamenii se relaxeaza. Nimeni nu te judeca daca te odihnesti timp de 2 ore la pranz. Se presupune ca ai muncit destul pana in 12 si vei mai munci suficient dupa ora 2 sau 3 pana seara la 5 sau la 6. Daca stau sa calculez, aici se munceste de fapt 7 ore pe zi, nu 8 sau 9 ca in Romania. Nu ca ar fi oamenii mai lenesi, dar au anumite obiceiuri pe care le respecta cu strictete. In schimb daca te apuci sa mananci pe la 3 sau 4 dupa amiaza deja e ciudat. Eu una mananc cand mi-e foame, nu tin cont de ora, dar aici este imposibil, in primul rand pentru ca restaurantele nu servesc mancare decat intre 12 si 2 apoi abia seara dupa 6. Deci daca te apuca foamea dupa amiaza nu ai alta solutie decat sa-ti cumperi ceva de la un supermarket (care din fericire e deschis la ora aia !) sau sa te infrupti din pachetelul de acasa pregatit cu minutiozitate din timp.
Dupa ce iau masa la pranz francezii isi beau cafeluta undeva la o cafenea, unii din ei se duc in parc si citesc o carte. De exemplu daca iti ia o ora sa mananci, si ti-a mai ramas o ora, nu te duci ca prostu la birou si iti reiei activitatea ci iti valorifici si a doua ora de pauza relaxandu-te pe o banca in parc cu cartea in brate sau stai la o vorba cu colegii pe terasa. Si nimeni nu-ti zice absolut nimic. Asa e normal. E pauza ta, e dreptul tau sa stai, sa nu faci nimic. Doua ore.
Daca ar auzi asta angajatorii din Romania, s-ar cruci. La noi pranzul se ia mereu pe fuga, iar daca stai mai mult de 15 minute la bucataria sau cantina firmei deja esti susceptibil sa primesti priviri rautacioase din partea colegilor, iar daca mai ai tupeul sa scoti si o carte din geanta, deja intreci orice bun simt. Pentru a atinge standardele locale trebuie sa fii capabil sa lucrezi non stop. Ciudat e ca Franta prospera in continuare dar noi suntem inca in profunda recesiune. Cum e posibil? Stau si ma intreb la ce nivel se simte oare productivitatea romanilor.
In orice caz, sa te duci la magazin la ora 1 ziua si sa pupi usa nu e chiar placut. Iar daca nu-ti cumperi paine pana in ora 7 risti sa ramai fara paine pana a doua zi, caci nu mai ai de unde. E inchis peste tot. Orele de odihna la fel ca si orele de munca sunt sfinte. O fi bine, o fi rau, ramane de vazut.
