What is happiness?

Defining happiness is not easy, as human beings perceive this notion in a totally different way. There are few moments in life when we realize (on an emotional level) how happy we are, but the feeling is so soon forgotten that it immediately turns into a faded memory.

Positive emotions commonly generate happiness, such as achievements, shared love, affection, joy, or a state of well-being, like pleasure. Merely seeing a beautiful flower or looking at the blue sky can bring happiness to some people.

We all want to be happy, but we can’t really say when we are… It’s obviously ironic that such a powerful life goal can’t even be identified when it turns into reality. As soon as we achieve what seems to make us happy, we instantly find another object of desire to start the quest all over again. It is never enough for humans; they can never be entirely satisfied. Our mind is vulnerable and miserable without some kind of long-term motivation.

Happiness clearly cannot be reduced to a few agreeable sensations. Rather, it is a way of being and of experiencing the world. Unfortunately, most of us acknowledge that we rarely feel happy as a whole. Is such a permanent state even possible? Perhaps that’s the explanation for so many people turning towards divinity in search of ways to maximize their chances of happiness.

Instead, let’s just try to make it simple: establish a goal and show absolute commitment, no matter the sacrifice. Spiritually not materialistically. A true state we must aim at from inside. The search for happiness comes from within, like so many other things we get in life.

Confesiunile unei mamici

Pot sa spun ca sunt norocoasa, Dumnezeu mi-a dat un copil sanatos si energic. Dar in ultimele 6 luni am aflat ca meseria de mama este poate cea mai grea (necesita multa multa rabdare!). Si dupa modelul "Neveste disperate" sunt convinsa ca ar iesi un serial pe cinste despre "Mamici disperate", as putea fi cu usurinta unul dintre personaje :) De cand s-a nascut Marcus am stiut ca este un copil deosebit, dar anume faptul ca este deosebit il face poate mai dificil. Fenomenul se defineste in 3 cuvinte: hiper-agitat, nedormit si precoce.

Epopeea a inceput din a doua noapte la maternitate, cand am avut curajul sa-l tin langa mine pana dimineata si nu am dormit deloc. Am descoperit atunci ca al meu copil este certat rau de tot cu somnul si plange extrem de mult din orice. Primele 2 luni a plans incontinuu, de nu stiam ce sa-i fac, imi venea sa plec in lume, plangeam de plansul lui... eram disperata. Un plans din ala isteric de-ti bubuiau creierii, insuportabil. Plangea ziua foarte mult iar noaptea se trezea aproape din ora in ora. Asta cu trezitul des a tinut pana de curand, la 6 luni, cand a inceput sa doarma 4-5 ore legate. La inceput nu simteam oboseala dar pe la 5 luni ajunsesem sa ma ia lesinul pe strada, intrasem intr-o depresie grava pe fon de nesomn. Copilul nu se trezea neaparat de foame, ci vroia sa fie leganat sau tinut in brate.

Pe la 2 luni jumate s-a mai calmat, cand a inceput sa inteleaga ca nu-i suntem dusmani, ba chiar sa ne zambeasca. Dar nu dormea ziua aproape deloc. Adormea dupa un leganat de vreo jumatate de ora si se trezea dupa 10 minute plangand. O luai de la capat si-ti venea sa urli. Nu puteam sa fac nimic, ma solicita 24 ore langa el (valabil si acum). Alaptatul la san a fost si ramane singura metoda de a-l linisti si de a-l adormi.

La fix 3 luni s-a rasucit prima data pe burta si am intrat intr-o noua etapa. Devenise obsedat sa se intoarca pe burta in orice moment, chiar si in somn (ceea ce ducea inevitabil la trezire pt ca isi ridica imediat capul sa se uite in jur). Nu statea (si nu sta nici acum) in aceeasi pozitie 2 secunde la rand. Se sucea, se rostogolea, pana a cazut din pat si am realizat ca e grava treaba: copilul meu este hiper activ (diagnostic dat si de pediatra). Plansul ramanea frecvent si isteric, din orice. A invatat sa-l foloseasca drept arma pentru a atrage atentia si a obtine ce vrea (cam devreme). La 3 luni am renuntat la landou pentru ca ca refuza cu vehementa sa mai stea culcat pe spate. Am trecut la caruciorul sport, pozitie semi-culcata (la care am renuntat pe la 5 luni fiindca vroia sa stea numai ridicat ca sa vada totul in jur). Tot cam din aceasta perioada alaptatul s-a transformat intr-o lupta, caci el nu sta cuminte ca alti bebelusi sa manance; el in timp ce suge da haotic din manute, ma escaladeaza cu picioarele, ma impinge cu capul, incearca sa se intoarca, si sunt nevoita sa-l mut de la un san la altul din 2 in 2 minute. Este extrem de anevoios si solicitant.

La 5 luni si 3 saptamani deja mergea de busilea prin camera... era suficient sa pui un obiect fascinant (telecomanda, mobil, mouse) la oarece distanta si ajungea imediat la el.

Pentru el nu are nici un farmec statul in fund, fiind o pozitie statica; el vrea sa se miste incontinuu. Argint viu e putin spus. Schimbatul de pampers e chinul pamantului, imbracatul se face din pozitie verticala, pe brate, sau distrat de o a doua persoana. Nu sta pe spate nici daca dansezi in fata lui. De la 3 luni pana cand a inceput sa se deplaseze a stat numai pe burta (fenomen pe care nu l-am mai auzit la nimeni).

Exact de cand a implinit 6 luni a intervenit o noua obsesie – ridicatul in picioare. Exerseaza oriunde prinde ceva de care sa se sprijine si reuseste daca are stabilitate. La 1 noaptea majoritatea bebelusilor dorm dusi, numai al nostru sta in picioare in patut cu mainile prinse bine de margine. Nu adoarme decat tarziu dupa miezul noptii, iar ziua daca doarme jumatate de ora deja ma declar multumita. Are nevoie de foarte putin somn, in comparatie cu alti bebelusi, iar ca sa doarma trebuie leganat incontinuu... Ziua umbla prin casa si se prinde de sertare, dulapuri, scaune, se loveste. Tarcul, patutul si scaunelul de masa reprezinta deja niste inchisori care il priveaza de libertate si protesteaza vehement daca il tinem acolo mai mult de 5 minute.

Eu atata perseverenta, hotarare si ambitie nu am vazut la nimeni pana acum. Nu stiu ce va fi mai departe dar pana acum copilul nostru a realizat in timp record ceea ce si-a propus: 1) sa se intoarca pe burta (la 3 luni), 2) sa se deplaseze de-a busilea (la 5 luni), 3) sa se ridice in picioare (la 6 luni). Anticipez ca urmeaza mersul pe la 8 luni, ceea ce ar fi foarte precoce.

Cine s-ar fi gandit ca va fi atat de greu? Unii copii sunt cuminti, nu plang, nu se agita atat de mult, uneori sunt aproape tentata sa invidiez alte mame. Dar pana la urma tot al meu e mai bun... sunt mandra de el si il iubesc la nebunie. Cand adoarme in bratele mele sau ma mangaie pe piept cu manuta in timp ce papa la san este un inger si mi-e cel mai drag.

My favorite "Friends" quotes

Joey: You've got to name your first child Joey!

Chandler: Why?

Joey: Hey, I may never have kids so somebody's gonna carry on my family name!

Chandler: Your family name is Tribiani!

Monica: Hey, where are all my ovulation-sticks? There's only one here.

Chandler: I might have checked to see if I was ovulating a couple times.

Monica: Chandler!

Chandler: I am not working. There's not much to do around here!

Joey: I thought it'd be great, you know? have some time alone with my thoughts... turns out, I don't have as many thoughts as you'd think.

Phoebe : If you want to receive e-mails about my upcoming shows, then please give me money so I can buy a computer.

Rachel: Oh my God. I've become my father. I've been trying so hard not to become my mother, I didn't see this coming.

Joey (watching old videos of Monica): Some girl ate Monica!!!

Monica: Shut up, the camera adds 10 pounds.

Chandler: so how many cameras are actually on you?

Chandler: All right, look if you absolutely have to tell her the truth, at least wait until the timing's right. And that's what deathbeds are for.

Monica: Guys can fake it? Unbelievable! The one thing that's ours!

Chandler: Condoms?

Joey: We don't know how long we're gonna be stuck here. We might have to repopulate the world.

Chandler: And condoms are the way to do that?

Joey: Why do you have to break up with her? Be a man. Just stop calling.

Joey: Pheebs, you wanna help?

Phoebe: Oh, I wish I could, but I really don't want to.

Cele mai urmarite seriale

The Big Bang Theory - umor total inedit, glume sofisticate, inteligente, care nu te fac sa razi in hohote dar te amuza intr-un mod placut; nu este pentru oricine; tipare de personaje foarte funny desi aparent boring (nerds!). Sunt la sezonul 5 si inca mai gust din farmecul originalitatii acestui serial.


Friends - cel mai bun serial de comedie ever, l-am revazut de multe ori si rad mereu cu aceeasi pofta, glume foarte simple dar autentice; personaje pe care nu ai cum sa nu le indragesti si care devin in timp ca si prietenii tai! 10 sezoane la fel de bune. The best of the best!

 

Gossip Girl - kind of addictive, primul sezon a fost palpitant, apoi a scazut in intensitate, dar creaza dependenta oarecum, dupa sezonul 4 am zis ca nu ma mai uit dar tot ma uit, don't ask me why (poate pt a-l revedea mereu pe Chace Crawford :) O ador pe Blair si n-o sufar pe Serena, frecventa seratelor si petrecerilor e deranjanta la un moment dat iar unele intrigi par a fi cusute cu ata alba.
 

Desperate Housewives - il urmaresc din 2004 cand s-a lansat, eram fascinata la inceput, dar dupa sezonul 5 s-a cam rasuflat. Pt cei care nu l-au vazut, recomand primele 5 sezoane. Dupa aia se trage mata de coada la greu, dar merita vazut daca te prinde. Am plans la ultimul episod din ultimul sezon - acest serial facea parte oarecum din viata mea de atatea ani.

Cougar Town - nu e grozav, dar merge, are un pic mai mult sens decat alte seriale de comedie americane, si nu mai auzi rasete in fundal (cu alte cuvinte razi cand simti nu cand ti se spune!). Ca sa gusti glumele lor trebuie sa ciulesti bine urechile pt ca protagonistii vorbesc extrem de repede. Ma enerveaza ca sunt toti cam betivi. 

The Office (U.S) - foarte, foarte tare primele 7 sezoane cu Steve Carell, m-am distrat copios cu fazele lor de la birou. Dupa ce a plecat Steve s-au prostit cu totul, nu mai e ce a fost. Interesanta abordarea (mockumentary) - monologul personajelor in fata camerei, intr-un cadru intim, de parca ar fi niste confesiuni. 
 

How I Met Your Mother - e ok, dar hai frate, nici dupa 7 sezoane nu si-a cunoscut Ted viitoarea nevasta? Publicul tot asteapta sa se justifice titlul, dar in zadar. Eu una m-am plictisit sa astept. Inedit - scene care au loc in imaginatia personajelor, incat uneori te ametesc, nu mai stii ce anume se petrece in realitate. E destul de amuzant per total.

North & South vs. Pride & Prejudice

In spite of all the differences: society, manners, tone and context, North and South's love story very much reminds me of Pride and Prejudice. The two protagonists form a distorted opinion about each other, she (Margaret Hale) despises him, he (John Thornton) falls for her, proposes to her, she rejects him, he's upset but reconsiders his behavior due to her influence, then she falls for him, being concerned about his supposedly bad opinion of her, then he saves her reputation, there seems to be no chance for them to be together but, finally, they reveal their true feelings and live happily ever after. Very nice movie, recommended for those who enjoy Victorian England adaptations.

Cateva remedii pentru bebelusi hiperactivi

Conform statisticilor, un procent din ce in ce mai mare de bebelusi sunt hiper activi. Hiper activitatea se manifesta prin ore de somn extrem de putine (in jur de 10 ore din 24, desi ar trebui sa doarma 17-18 ore, mai ales nou-nascutii), adormit foarte dificil, somn agitat sau in reprize scurte, plans frecvent in timpul somnului, in stare de veghe – agitatie, agresivitate, dispozitie instabila, plans isteric, mese frecvente (la 1-2 ore), dorinta de a fi purtat mereu in brate sau leganat (mai ales seara).
Iata remediile care le-am identificat, unele mai mult sau mai putin eficiente, in functie de personalitatea fiecarui bebelus:

1. Schimbarea pozitiei – Daca bebe scanceste in timpul zilei, nu ii este somn, este hranit si curat, o solutie buna este schimbarea pozitiei lui, de exemplu, multora le place sa stea pe burtica (desi unor parinti le este frica sa-i puna pe burtica in primele saptamani de viata), pe o parte (unora nu le place pentru ca simt ca nu au stabilitate), semi-sezanda – ca intr-un fotoliu, sau pe verticala (in brate). Alternate des, il pot pacali sa stea cuminte cateva minute.

2. Leganatul – Functioneaza perfect inainte de somn, dar nu se recomanda in stare de veghe. Bebelusul trebuie sa invete sa asocieze leganatul cu somnul si sa stie ca daca este leganat trebuie sa adoarma. Dezavantajul - bebelusii hiper activi se trezesc in momentul in care nu mai sunt leganati. Daca e cineva disponibil in casa ar fi bine sa-l legene in continuu macar in timpul zilei pentru a-i asigura un somn mai de lunga durata.O solutie buna ar fi achizitionarea unui leagan automat, pe baterii.

3. Plimbatul prin casa – mai ales in pozitie verticala, se dovedeste a fi extrem de eficient in stare de veghe daca bebelusul este plangacios. Il calmeaza faptul ca se simte in siguranta dar si vede tot ce se intampla in jur, se schimba peisajul (ii capteaza atentia). Dezavantajul – poate fi foarte obositor.

4. Mese mai dese – chiar daca e obositor pentru mama, poate fi o solutie. Eu sunt impotriva meselor la ore fixe. Sanul matern nu este doar o sursa de mancare pentru bebelusi ci si un refugiu, o sursa de calmare, un loc unde se simt protejati.

5. Camomilla – este un remediu naturist care functioneaza in cazul unei energii debordante. Este suficienta administrarea a 2 portii a cate 5 granule dizolvate in apa fiarta sau lapte. Asteptati efectul in cateva zile, nu imediat. Bebelusul va deveni mai somnolent si un pic mai linistit, cel putin in timpul somnului. (nu e valabil pentru toti)

6. Infasatul – desi suna arhaic, functioneaza in majoritatea cazurilor. Micutul se va revolta cu siguranta si se va agita la inceput in tentativa de a se elibera dar pana la urma se va linisti si va adormi.

7. Plimbari in aer liber – aerul proaspat ii calmeaza, mai ales cel racoros, toamna, iarna sau primavara. Cu conditia sa plimbati caruciorul in continuu. E posibil ca bebe sa inceapa sa se agite in momentul in care nu mai simte miscare. Dezavantaj – necesita conditie fizica!

8. Suzeta – poate fi o sursa de calmare doar pentru o parte dintre bebelusi. Unii (mai ales cei alaptati la san) o ling si o scuipa atunci cand realizeaza ca nu curge nimic bun din ea, mai ales daca plang, o refuza prompt. Nu obisnuiti bebe-ul sa doarma cu suzeta pentru ca o va pierde in somn si se va trezi.

9. Uscatorul de par – este un remediu miraculos si prietenul de nadejde al parintilor de bebelusi hiper activi. Merge si aspiratorul sau blenderul, datorita zgomotului ritmic care ii linisteste, dar si aerul cald al feonului.

Daca identificati si alte metode, nu ezitati sa-mi lasati un comentariu! Poate fi util.

The Euro zone still deep in the dumps

I couldn't help but notice that after several years of struggling and brainstorming, the fate of the euro still remains uncertain.  The European currency continues to walk around like a very sick patient looking for a miraculous cure. Whereas its various parts are being periodically swathed, nobody considers treating the poor patient as a whole. Unfortunately, the euro zone is still going through a serious sovereign-debt crisis and growth stagnation.

There are actually very few solutions to boost the European economies. Most governments in the euro zone have been recently tossed out by budget deficit and eye-watering costs. The dire economic straits are currently emphasized by visible lack of fiscal unity. There is still a huge gap between old and new members on so many levels. Most European citizens cling to the hope that a certain federalism will eventually emerge to keep things going, but that could take another decade or so.

At this point, the net foreign borrowing in the public, as well as in the private sector, remains problematical. Indebtedness prevents governments from applying the usual fiscal incentives, such as currency devaluation and monetary policy. Structural reforms are out of question, at least not in the near future.

Countries dealing with budget deficit could reduce payroll taxes in order to minimize labor costs. Otherwise, they could take the painful decision to raise VAT and cast down imports. It seems like globalization can really gobble up a big chunk of economic perspectives for the European markets, favoring other ascendants, such as China. On the contrary, countries dealing with consolidated budgets should slow down their rhythm by letting inflation run higher. The problem with such countries, as Germany, is that they refuse to take initiative for an eventual unity and are afraid to risk their own competitivity.  Although Germany often suggests political unity, desired by most European leaders, it dodges the idea of fiscal unity, so necessary in the future, to maintain EU afloat.

Even countries that have already received considerable bail-outs over the past two years find themselves still deep in recession and may need second or third aids. EU leaders are currently evaluating the possibility of raising the amount of rescue funds, as a viable solution to save the Euro zone. Many economists highly doubt that would help. The consequences for each of these beneficiaries can turn out to be disastrous in the long run. 

Europe appears sluggish and unprepared to face another euro crisis and it is almost swamped by the harsh perspective of having to give up on its dearest currency. But what are the alternatives? Almost non-existent. The euro must survive in order to avoid an economic chaos and secure the magnificent euro project. The only option for Europe now is to square off and focus on how to make the economy grow, even in painful circumstances.

Afraid of being different

It takes a lot of courage to be different. Very few people ask themselves: Why should I be like everyone else? Why should I do what everyone else does? As far as I know, we are the most evolved species on earth, but some of us never take interest in such questions. And even fewer succeed to distinguish themselves by thinking differently or doing something unique. Most people are too comfortable in their choice of following certain patterns in life and enjoy acting as if they were part of a herd of animals. Social rules and prejudices transformed us into millions of copycats. For example: we all have to dress in a certain way in order to be accepted in society, we all have to be baptized into a specific religion, we all have to get vaccinated at a certain age, we all have to buy an apartment and get married by the age of 30, etc. Every day we act like robots, not even realizing how ridiculous and boring we really are.

The human brain allows listening to and considering other people’s opinions but is perfectly able to create personal ones. We are absolutely capable of acting and thinking in our own way. Unfortunately we don’t. Perhaps doing what everyone else does and embracing others’ opinions as our own is the easiest way to go through life. It’s also very common to judge and despise fellows who display powerful personalities by going against social conventions. We never appreciate their courage and boldness. They are “outsiders” and “freaks” just because they are different.

Defined as complex and fascinating, the human being tends to resemble animals, rather than aspire to a higher level of intelligence, simply because being unique involves originality, individualization and crossing “borders”, which is beyond most people’s effort and acceptance. Before taking any decision in life we usually consider what others might say: family, friends, colleagues, neighbors, etc. It is true, by adopting their beliefs we very often avoid awkwardness, disputes, and gossip. But choosing to go with the flow and refusing to take into account the options does not lead to evolution.

Yes, it takes a lot of courage to be different. People are not brave enough to accept the challenge of shaping their own individual personalities and looking at life from a subjective perspective. We are too busy worrying that the pack of wolves we are part of might not actually approve of our choice. So what?
Being unique is so refreshing, rewarding and uplifting. And SO HUMAN.

Why do some friendships fail?

I have an old best friend for almost 14 years. The truth is, I‘ve been the only one to initiate contact with her for some time now. Our friendship is clearly fading away. No point in trying to see if she would contact me. I know she wouldn’t, at least not unless she has a good reason, like to congratulate me on some kind of occasion. I’ve been almost ready to accuse my friend of indifference so many times, I’ve had several attempts to defy her, but every time I lacked courage. Weary of waiting and analyzing, I now find ending the friendship officially more palatable than continuing to pretend our communication is still meaningful. On first blush, it seems like an optimal solution.

Sometimes we discover that our best friends, to whom we used to speak on a day to day basis and with whom we used to spend a lot of time, are no longer our friends. What could have possibly gone wrong? I guess being so close for years and then gradually falling out of touch is pretty common. There is no answer or possibly several answers to the question “why”. It’s either intentional or unconscious. At a certain point, we begin to question the very foundation of our friendships, particularly those that seemed to be so solid, and realize that we never really had that much in common after all. We just happened to be colleagues, neighbors or used to share the same passions for a while. If you think about it, people are drawn together by certain things in life, which never last.

They say true friends never fade out, and a friend in need is a friend indeed. Unfortunately distance seems to be the most common reason to lose contact with friends.

When a friendship gets to the point where you have to worry about calling or not after 6 months of silence, it has obviously reached its expiration date. No closeness and openness are possible at this stage. It turns into a one-sided friendship, which never works. So, why does it hurt? Maybe because I couldn’t face her and tell her the truth in order to get a closure and move on with my life. I am so afraid to hurt her feelings although she has already hurt mine several times by not being there for me. And vice versa, other things are consuming her and she clearly doesn’t feel like sharing them with me anymore. I don’t think she even realizes that our friendship is lost.

In the end, take it as a life-lesson. Friendships are prone to fall apart if they aren’t continually nurtured. It’s up to both sides to make efforts to sustain the relationship.

Sistemul medical din Romania nu incurajeaza nasterea naturala

Se spune ca Romania este tara tuturor posibilitatilor, dar nu intr-un sens bun. Se pare ca medicii nostri adora sa taie, sa macelareasca si sa coase in loc sa gaseasca mai intai metode alternative de tratament. Fara a sta pe ganduri, de la prima consultatie se decid interventii chirurgicale cu sutele si miile atunci cand in mod normal acestea necesita in prealabil investigatii mai profunde. De ce? Raspunsul e simplu: interese materiale. O operatie costa mai mult decat orice eventual tratament medicamentos sau de alt fel. O interventie chirurgicala atrage dupa sine multiple tratamente care si acestea vor costa pacientul mai mult, ocazie de care profita medicii pentru a-si promova anumite medicamente impuse de catre anumiti furnizori in schimbul anumitor facilitati sau sponsorizari pentru participari la conferinte in strainatate. 

Sistemul medical din Romania nu incurajeaza nasterea naturala. Conform datelor statistice, 65% din nasterile din Romania in ultimii ani au fost prin cezariana (fata de 27% in SUA de exemplu). Cezariana este o interventie chirurgicala care se impune cu adevarat in cazul anumitor probleme grave cum ar fi prolaps de cordon ombilical, hipertensiune, diabet matern sau pozitia incorecta a fatului in momentul nasterii. Dar acestea sunt in general cazuri rare. Mi-e greu sa cred ca 65% din femeile din Romania au avut un motiv atat de serios incat sa recurga la cezariana. Prin manipulare, doctorii pro-cezariana te indruma pe aceasta cale inca de la primele consultatii din timpul sarcinii. Romania este singura tara in care cezarienele sunt permise si la decizia pacientei. Daca aceasta doreste sa nasca pe aceasta cale, nimeni n-o va impiedica, chiar daca ea nu are motive medicale pentru a efectua o operatie. Aceasta optiune personala vine de cele mai multe din frica de a infrunta durerile nasterii dar si din lipsa de informare. Din pacate, dupa o cezariana corpul se reface mult mai greu, alaptarea poate intarzia, hormonii naturali ai mamei sunt inhibati astfel incat experienta poate deveni uneori traumatizanta. In plus, exista un mare pericol de infectie iar interventia poate afecta si capacitatea de a procrea ulterior.
Nasterea este un proces natural. Femeile au nascut copii pe cale vaginala de secole, si au fost in stare s-o faca foarte bine, de ce n-ar mai fi in ziua de azi? Da, durerile nasterii pot fi greu de suportat, dar sunt absolut naturale si normale, fata de durerile survenite in urma unei interventii chirurgicale.
 
In ceea ce priveste anestezia, acesta poate fi considerata o optiune, dar si aici se exagereaza mult la noi in tara. Unele femei care aleg sa nasca pe cale vaginala nici nu concep sa treaca peste aceasta experienta fara a apela la anestezia partiala (epidurala). Iar cele care nu opteaza pentru ea, sunt aproape fortate s-o faca, pentru ca dupa internare, asistentele bat la usa o data la 5 minute sa le intrebe daca nu doresc anastezie. Pana la urma ai tendinta sa cedezi psihic sau sa cazi prada tentatiei. Metoda este mai sanatoasa decat o nastere prin cezariana dar implica riscuri si dezavantaje pe care unele mame nu le cunosc. De exemplu, anestezicul interfereaza cu instinctul natural de impingere pe care femeia ar trebui sa-l manifeste in urma travaliului, si atunci se impune o impingere dirijata care nu mai e la fel de eficienta si poate prelungi expulzia. Orice medicament administrat in organismul mamei ajunge si la fat prin laptele matern care se secreta imediat dupa nastere. S-a observat ca bebelusii mamelor cu epidurala s-au nascut mai ametiti si lipsiti de energie. Injectia epidurala mai costa si ea 450 RON iar medicul anestezist cu siguranta trebuie sa aiba si el din ce sa traiasca. Motiv serios sau nu pentru a promova anestezia epidurala?
 
Al treilea aspect la care as vrea sa ma refer, este o alta interventie chirurgicala, de proportii mai mici, care se practica foarte frecvent in Romania in timpul nasterii vaginale : epiziotomia, sau taierea perineului. Faceti comparatie: in cea mai importanta maternitate din Geneva incidenta epiziotomiei este de 10%, iar in spitalele din Romania (mai ales cele de stat) este de 98% ! Iarasi, imi vine greu sa cred ca 98% din femeile noastre sunt atat de inguste sau incapabile sa nasca cu perineul intact. De obicei interventia este incurajata de catre doctori pe motiv ca: "e mai bine sa fii taiata decat sa te rupi" (desi, intre noi fie vorba poti sa te rupi mai putin decat te taie ei by default). In spatele acestei afirmatii se ascunde de fapt o alta motivatie: atat medicii cat si asistentele nu mai au rabdare sa scape cat mai repede si se treaca la urmatoarea nastere, astfel incat grabesc tot procesul cam cu 10 minute prin acest procedeu de taiere a perineului inainte sa iasa capul bebelusului. In multe cazuri interventia nu este necesara, deoacere unele femei sunt perfect capabile sa nasca si fara taietura, dar intr-adevar poate dura mai mult si necesita rabdare. Iar medicii nostri n-o au. Ei prefera sa te sperie, apoi sa te faca harcea parcea si sa te coase, ca asa e frumos. Exista chiar metode naturale de a preveni ruperea perineului cum ar fi exercitiile Kegel sau masajul perineal, practicate cu cateva saptamani inainte de nastere. Faceti un experiment : intrebati medicul dvs. ce parere are despre masajul perineal. Cu siguranta nu-l va incuraja, tocmai pentru a-si lasa o portita pentru taietura lui preferata. Al meu a raspuns: "e frectie la picior de lemn". Si degeaba a studiat el la Londra si la Paris daca nu este la curent cu beneficiile acestui masaj si rolul sau in prevenirea ruperii perineului. Inafara de asta, te mai si sperie rau, ca te vei rupe in asemenea hal incat nu vei mai avea viata sexuala normala dupa. De fapt, daca nu s-ar impune pozitia clasica culcata sau semi-culcata in sala de nasteri majoritatea femeilor ar trece prin momentul expulziei mult mai usor. Cateva alte pozitii si-au dovedit eficienta (pe vine, in picioare, in 4 labe) de secole, dar nu, la noi nu ai dreptul la variatie. Esti condamnata sa impingi intr-o pozitie total aiurea si ti se mai cere si sa reusesti in 2 timpi si 3 miscari. Niste porcarii de reguli care iti ingradesc libertatea de miscare si de manifestare a unor instincte naturale. Chiar si in timpul travaliului, cand ar trebui sa poti sa fii mobila gasesc ei pretexte sa te lege la un monitor sau la o perfuzie, doar ca sa-ti inhibe pornirile firesti.
 
Cred c-o sa incep sa sustin din ce in ce mai mult nasterea acasa. Desi este momentan ilegala in Romania, ar fi cea mai sanatoasa optiune. In Olanda 50% din nasteri au loc acasa. Si slava Domnului au copii sanatosi. Daca sarcina a decurs normal, gravida se simte bine, bebelusul sta in pozitia corecta si nu exista alte probleme exact inainte de nastere nu vad de ce ar fi nevoie sa mergi la un spital idiot unde o echipa de medici bazati sa te faca ferfenita si sa te marcheze pe viata.
 
Ah, si sa nu uitam faptul ca nu se incurajeaza la noi nici alaptarea la san. Bebelusii sunt luati de langa mama imediat dupa nastere si hraniti cu lapte praf (chiar fara acordul mamei) ca sa li se mareasca imediat stomacelul. Este o metoda subversiva de a promova laptele praf.
 
In concluzie, nimeni nu se gandeste la binele tau ca mama sau la binele bebelusului. Toate deciziile medicilor sunt mascate de considerente materiale, mai mult sau mai putin cunoscute de noi. O mentalitate invechita si practici barbare s-au impamantenit in spitalele din Romania si este foarte greu sa mai schimbi ceva. Daca incerci sa te revolti, sa-ti ceri drepturile, sa-ti impui dorintele, nu te asculta nimeni, pt ca in ochii lor esti un nimeni, si te vor trata ca atare. Spitalele private sunt mai ok, dar serviciile sunt inca extrem de scumpe. Chiar si acolo de multe ori trebuie sa lupti cu morile de vant.

Despre relatia noastra cu divinitatea

Fiecare dintre noi are o relatie speciala si personala cu divinitatea. A crede este un lucru frumos iar a-ti exprima credinta in propriul fel, de obicei prin comuniune intima cu Dumnezeu, poate contribui la o stare de bine care ne ajuta sa trecem mai usor prin viata. Credinciosul percepe divinitatea in propriul sau fel, in functie de educatia care a primit-o sau lecturile care l-au ghidat. Nu ne poate impune nimeni sa ne imaginam ca Dumnezeu este intr-un anume fel, pt ca asa cum suntem noi toti diferiti si perceptiile noastre sunt diferite, dar nu neaparat gresite. Abordarea sau invocarea divinitatii insa poate fi de multe ori alterata de pornirile noastre prea umane, de ex. in majoritatea cazurilor, atunci cand se roaga, oamenii se axeaza pe cerinte infinite sau comunicarea unor nemultumiri. Ba unii chiar ajung sa reproseze divinitatii ca nu au obtinut suficient de rapid lucrurile pe care le-au cerut atat de fervent prin rugaciune. Deoarece Dumnezeu este in fiecare dintre noi, ne cunoaste dorintele si tainele, nu are nici un rost sa cerem cu insistenta anumite lucruri. El stie ce sa ne dea si exact cat putem duce. A crede nu este egal cu a cere. Cel mai intelept lucru pe care il putem face este sa multumim de fiecare data pt ceea ce avem deja fara a dori mai mult. Din pacate, de cele mai multe ori, oamenii uita sa multumeasca, considerand ca merita mai mult dar nu primesc in mod nejustificat.

Din pacate pentru o parte din oameni, relatia cu divinitatea se rezuma la mersul la biserica o data pe saptamana. Fatada, parada de ochii lumii si nimic mai mult. Pacat. Pacat intr-un sens si in altul. Multi dintre ei asculta slujba in mod automat fara sa priceapa mesajul. Se inchina, aprind lumanari, stau in picioare cu orele doar pt ca asa fac altii si asa «trebuie», isi fac cruce conform traditiei in timp ce se gandesc in alta parte sau analizeaza lumea din jur. Intrebati-i daca au deschis vreodata Biblia sau cunosc originea anumitor sarbatori crestine. O sa ramaneti surprinsi.

Credinta inseamna pur si simplu sinceritate si comuniune cu Dumnezeu intr-un spatiu intim. Si ce spatiu mai intim poate exista pe lume decat propriul suflet? Nu biserica este casa Domnului, ci sufletul. Acolo esti singur tu cu gandurile tale, te poti exprima liber, nu te aude si nu te judeca nimeni pentru ceea ce faci sau spui. Divinitatea salasluieste in sufletele noastre, acolo trebuie s-o cautam in primul rand. La urma urmei, cine se va ruga pentru tine mai sincer si mai curat decat tu insuti? Poate doar mama, dar in nici un caz un preot oarecare ce citeste zilnic de pe biletele nume de persoane pe care nu le cunoaste. Credinta nu are nevoie de intermediari. Daca recurgem la intermediari inseamna ca nu avem incredere in propria putere de a-L invoca pe Dumnezeu, de a putea comunica cu El. E adevarat, ca primii preoti care au existat pe lume (vezi Vechiul Testament) au fost unsi de Dumnezeu Insusi, pe baza vocatiei lor. Mai departe s-a perpetuat o traditie care a transformat vocatia intr-o meserie (profitabila), iar biserica intr-o institutie care de secole manipuleaza masele alaturi de alte institutii in cadrul statului. Sa ne aducem aminte de perioada in care oamenii erau pacaliti sa-si cumpere din timpul vietii un loc in rai (nu radeti, asta se intampla in evul mediu) sau de nenumaratele razboaie declansate pe parcursul istoriei de catre institutia bisericii sub pretextul credintei.

Rugaciunea trebuie sa fie dezinteresata si gratuita, relatia cu Dumnezeu trebuie sa nu coste nimic, credinta insemnand prin definitie daruire si altruism. Si atunci de ce mersul la biserica implica mereu alocarea de sume «neoficiale» ca niste taxe mai mult sau mai putin obligatorii? Ah, daca acesti bani ar ajunge intr-adevar la saraci si nevoiasi, nu as avea nimic impotriva. Dar din pacate aceste sume ajung in buzunarul cuiva (clerului), care se imbogateste pe seama naivitatii noastre.

Multe lucruri costa in viata asta, insa credinta este fara indoiala gratuita si accesibila oricui. Oricine, oricat de sarac trebuie sa-si poata permite sa comunice cu Dumnezeu. Nu are nevoie pentru asta decat de un suflet, o pornire spre dialog interior, singuratate si sinceritate. E atat de simplu sa cream acea relatie speciala si personala de care vorbeam la inceput, incat nici nu ne dam seama.


(p.s. In special pt mamica: declar pe propria raspundere ca nu fac parte din nici o secta si nu reprezint interesele nici unei grupari religioase.)

Program zilnic de alimentatie in sarcina

Mic dejun - cereale cu lapte (fulgi de porumb, ovaz, hrisca, gris, orez)

Gustare intre mic dejun si pranz - salata de legume proaspete (salata verde, ardei, castravete, rosii, ceapa verde) cu bucati de telemea si doua felii de paine prajita cu unt (alternati paine alba cu integrala si neagra) sau vara se poate manca telemea cu rosii, puteti adauga la meniu si un ou fiert tare la 2-3 zile.

Pranz - o supa sau o ciorba cu pesmeti

Dupa masa de pranz se iau si multivitaminele de sarcina (+ fier din luna 5)

Intre mese - gustare din fructe: 1 mar + 1 portocala / 1 banana, sau fructe de sezon

Cina - la alegere: peste, pui sau vita cu garnitura (cartofi, orez, fasole, spanac, linte), puteti consuma si porc dar mai rar

Inainte de somn - un iaurt sau un pahar cu lapte batut

Pe parcursul zilei obligatoriu:

2 litri de lichide pe zi (1,5 l apa + 0,5 l alte lichide – lapte, ciorba, suc natural)

Cel putin 2 fructe pe zi

3 tipuri de lactate pe zi (de ex. un pahar cu lapte, 50g telemea si 1 iaurt mic)

Intre mese se pot consuma nuci, arahide, caju, seminte, fructe uscate (contin fier)

Exclus – cafea, alcool

Evitati dulciurile, mezelurile, sucurile din comert, mancarea dubioasa.

Se recomanda 1 jumatate de ora de plimbare zilnic (daca lucrati alegeti o portiune de drum sa mergeti pe jos) si 20 minute de exercitii pt gravide (se pot face si seara inainte de somn, cand stati la TV).

Urmand acest program zilnic veti avea siguranta ca bebelusul dvs. are acces la toate vitaminele si mineralele necesare dezvoltarii normale iar dvs. o alimentatie echilibrata si un regim organizat care va va feri de constipatie, carcei, amorteala bratelor, dureri de spate. De asemenea, nu va veti ingrasa mai mult decat trebuie.

Formula magica este deci miscare + aer + apa + hrana sanatoasa.

Sugestii:

- Inlocuiti pe cat posibil sucurile cu apa, dar aveti grija sa aiba o sursa sigura

- Nu mancati fructe chiar inainte de somn pt ca pot cauza balonare si indigestie in timpul noptii

- Variati fructele la cateva zile

- Iarna e mai greu cu salatele, fiind putine legume romanesti pe piata, va sugerez salata de morcovi + telina rase cu o lingura de smantana sau salata de ridiche

- Seara dupa dus nu uitati sa va masati pe burtica, sani si coapse cu ulei de migdale sau ulei de masline pentru a hidrata pielea si a preveni vergeturile.