Nu am mai scris demult pe tema asta si simt nevoia de un fel de "closure" pt publicul care ajunge la articolele mele si se intreaba ce noutati sau recomandari mai am in domeniu...
Ca sa recapitulez, am suferit acut de endometrioza din 2009 pana in 2011, timp in care am facut o laparoscopie, mi s-a rezectat ovarul drept, mi-au curatat aderentele, care erau destul de extinse (deja intestinul era lipit de uter pe o latura). M-am recuperat foarte greu, tratament hormonal 6 luni, menopauza indusa pt a lasa timp sa se cicatrizeze locul dupa rezectie. Apoi tratament pt stimulare ovariana timp de aproape un an. In acel an 2010-2011 mi-am schimbat complet viata, am fost plecata la un master in Franta si deci am luat pauza de la toate gandurile si grijile mele legate de aceasta boala si de obsesia de a ramane insarcinata. Intre timp mi-a revenit ovulatia si in 2011 exact la finalul masterului cand m-am intors acasa am aflat ca eram insarcinata, fara a depune eforturi. Am avut o sarcina normala, fara probleme, am nascut natural. Dupa aceea nu am mai avut probleme o perioada, incepusem sa am din nou dureri la 3 ani dupa nasterea copilului, cu riscul de a reveni boala, dar o forma mai usoara.
Prin 2016 am descoperit Noua Medicina Germana si am inceput sa studiez, ca sa pot sa-mi explic originea tuturor ptoblemelor mele de sanatate, in special endometrioza, care m-a dus pe culmile durerii. Am aflat ca sufera de aceasta boala in special femeile care isi doresc foarte mult sa ramana insarcinate dar nu reusesc, sau care au pierdut deja o sarcina, femeile care avanseaza foarte mult pe plan profesional, sunt trecute de 30 ani si nu au timp sa isi intemeieze o familie, dar in sinea lor tanjesc dupa a procrea (instinctul de mama isi spune cuvantul), sau care in general isi doresc foarte multe de la viata dar au senzatia ca au foarte putin, care nu sunt multumite deloc de viata lor. Aceasta NEMULTUMIRE si DURERE SUFLETEASCA, aceasta FRUSTRARE si acest CONFLICT INTERIOR duc la aparitia simptomelor si manifestarilor endometriozei. Insa totusi nu astea ne fac sa fim foarte bolnave si DIAGNOSTICUL. Din proprie experienta va spun, cand nu stiam de ce boala sufeream, durerile erau acceptabile. Odata mers la doctor si descoperit boala, odata ce au fost pronuntate cuvintele "BOALA INCURABILA" am inceput sa ma simt mult mai rau! Mai ales ca am stat sa citesc pe internet tot felul de informatii si marturii si m-am ingrozit. Ma simteam muribunda. Ma simteam pierduta. Ma simteam o victima a sortii, fara sanse de recuperare. Eram un om BOLNAV pana in maduva oaselor. La cateva zile dupa diagnostic au inceput durerile groaznice. Nu mai puteam trai fara analgezice. Nu plecam nicaieri fara ketonal sau fiole de algocalmin. Dar tot ma durea ingrozitor. Boala a avansat de la stadiul 1 la stadiul 3 in doar 2 luni de zile. Apoi a urmat operatia.
Studiind Noua Medicina Germana am realizat care era natura conflictului meu interior. Obsesia de a ramane insarcinata, care ma urmarea zi si noapte. Ma simteam o femeie inutila fara un prunc in pantece. Dar am reusit. Am reusit. Detasandu-ma de aceste ganduri, facand altceva, schimbandu-mi stilul de viata, am reusit sa raman insarcinata. M-am linistit. Toata sarcina imi repetam in gand "SUNT O FEMEIE NORMALA, SANATOASA, FERTILA".
De ce a revenit boala la 3 ani dupa nastere? Pt ca am realizat ca imi doresc cu disperare al doilea copil. Nu am bagat in seama doctora care mi-a recomandat analize peste analize, investigatii. Mi-am bagat picioarele in medicina alopata. Nu am mai avut incredere decat in mine si forta mea interioara. Mi-am repetat iarasi la nesfarsit in gand ca sunt o femeie sanatoasa si fertila. Am reusit si a doua oara. Trebuie sa crezi cu adevarat in ceva ca sa se indeplineasca. Nu il ruga pe Dumnezeu sa iti dea ce iti lipseste, trebuie doar sa-i multumesti pt ce ai, El stie singur ce ai tu nevoie. Si iti da, pana la urma, daca EL considera ca poti duce.
Acum realizez ca nu voi mai suferi de aceasta boala niciodata. Sunt o femeie implinita. Am doi copilasi minunati. Mi-am indeplinit misiunea in aceasta viata. Voi avea grija de ei cat voi putea. Sper sa le transmit si lor aceasta putere interioara de a lupta cu influentele exterioare. Nu ascultati ce zic altii, ce zic doctorii, nu va puneti sperantele in altcineva decat in voi inseva. Numai o femeie are puterea, ea, de una singura, sa-si schimbe viata in bine, crezand in capacitatile ei, lasate de la Dumnezeu, naturale, de a procrea, de a inflori, de a realiza tot ce isi propune. Nu va lasati influentate de pareri, ghidati-va dupa propriul instinct, caci nu va da gres.
SUNTETI NISTE FEMEI MINUNATE, SANATOASE, NORMALE, FERTILE. Nu uitati asta. Si nimeni nu are dreptul sa va faca sa credeti altceva. Aveti incredere in propria judecata si in propriul instinct.
Pt cele care incearca sa ramana insarcinate si nu reusesc, cheia este in voi inseva, sigur exista pe undeva un blocaj psihic, care nu va lasa sa procreati. Uitati-va putin in oglinda mintii voastre, analizati ce va nemultumeste, ce va ingrijoreaza, incercati sa treceti peste, faceti-va ordine in suflet, si ganditi-va, ca al nostru corp de femeie ESTE PERFECT, asa l-a facut Dumnezeu, si stie exact ce are de facut. Drept dovada toata sarcina este un proces meticulos si minunat unde toate se intampla dupa un pattern uimitor. Aveti incredere in corpul vostru ca stie ce are de facut. Colaborati si discutati cu copilul din burtica atunci cand apare, si el va sti si el ce are de facut. Totul se intampla SIMPLU si NATURAL daca lasati voi sa se intample.
O femeie este PROPRIA SA STAPANA. O femeie va decide pt ea, nu medicul, nu sotul, nu rudele. Daca are incredere in corpul ei si in menirea ei pe pamant va reusi. Totul porneste de la psihic.
Succes, dragele mele! Si mult curaj. Si multa incredere. Nu va bazati de doctori si diagnostice. Bazati-va pe voi inseva.
