Pentru ca stiu sa-si pretuiasca valorile si isi respecta artistii, indiferent de varsta acestora. In Rusia au loc foarte multe concerte, mai ales in preajma sarbatorilor, dar nu numai, la care participa cei mai cunoscuti si mai in voga cantareti de muzica usoara. Printre invitati figureaza mereu nume grele ale muzicii rusesti, unii foarte in varsta deja, dar foarte iubiti si aclamati de public. E frumos ca acest popor nu uita niciodata de cei mai in varsta, ii baga in seama, ii iubeste, ii aplauda, ii respecta pana acestia se retrag din activitate sau pana mor. Poate suna plictisitor si de neinteles pentru noi, romanii, care avem tendinta sa apreciem numai ce e modern. E pacat ca tinerii nostri nu au avut ocazia niciodata sa asculte muzica romaneasca a anilor 60-70-80, cantareti mai in varsta, din simpul motiv ca aceestia nu apar la televizor, nimeni nu-i promoveaza, nimeni nu le mai compune piese. Ei s-au pierdut usor usor pana si din amintirea noastra, a celor care suntem ultima generatie care a mai prins comunismul. Multi rad cand aud de Angela Similea, Dan Spataru sau Maria Tanase. Dar pentru rusi, cantaretii lor din perioada comunismului sunt niste zei la care inca se inchina (si cei mai bogati din show-biz-ul autohton). E frumos sa vezi ca exista o asemenea atitudine. Si concertele lor debordeaza de artisti tineri, formatii la moda, dar printre ei, se strecoara mereu si batraneii de baza ai muzicii rusesti. Ei sunt acolo, eterni si zambitori, primind mormane de flori din public si milioane de aplauze, nu neaparat pentru ultimele lor hituri ci mai ales pentru munca lor de o viata pe scena, pentru faptul ca le-au facut si le fac viata frumoasa prin simpla lor prezenta.
