Nasterea la Medicover - pro si contra

Desi a trecut un an si aproape 3 luni de cand am nascut, nu am apucat sa scriu acest articol, dar am regasit notitele care mi le-am facut atunci, imediat dupa nastere, asa ca as vrea sa va impartasesc si voua din experienta mea, plusuri si minusuri, maternitatea Medicover Bucuresti.

Ce nu mi-a placut:
- Lipsa totala de varietate in ce priveste mesele - se servea acelasi gratar cu legume de 2 ori pe zi, si la pranz si seara, gratarul fiind foarte tare, imposibil de mestecat. Micul dejun era total neadaptat pt o femeie care alapteaza. La prima nastere la Sanador mancarea a fost excelenta.
- Personal nereceptiv - nu intra nimeni la mine cu orele daca nu apasam pe buton sa le chem. Nu ma chemau la toaleta de dimineata decat daca le intrebam/ceream eu (ceea ce e nu e normal, pt ca e obligatorie dupa nastere!). Pe bebe l-au spalat dupa caca foarte superficial.
- O asistenta foarte dura m-a manevrat ca pe un animal la una dintre toaletele de dimineata/seara, si m-am rugat la Dumnezeu sa nu mai pice pe tura cat am stat eu internata...
- In camera fotoliu rupt si uzat. Consumabile putine, trebuia sa ceri totul, nu iti aduceau hartie, absorbante, scutece, crema, decat daca cereai
- Chiar daca platisem pt un sejur de 3 zile / 2 nopti, o asistenta m-a intrebat a doua zi dupa nastere daca nu vreau sa plec acasa mai devreme... (senzatia a fost sa vor sa scape de mine cat mai repede)
- Nu exista securitate in maternitate, intra cine vrea, poate sa urce oricine la etajul cu mame si bebelusi, fara sa fie verificat si intrebat unde merge
- Personal care se contrazice - o asistenta mi-a recomandat sa beau 2 litri de ceai, alta mi-a zis sa beau 4..., una sa tin pe bebe la san 15 minute, alta 30 minute. Pe cine sa crezi?
- Nu aduceau ceaiul de alaptat in termos, ci intr-un ulcior. Se racea foarte repede. A trebuit sa-mi aduc de acasa termos. (La Sanador aduceau in termos)
- Geamuri fumurii prin care nu vedeai nimic afara, foarte deprimant, fara lumina naturala. Eu am nascut in noiembrie, deci chiar simteam nevoia sa patrunda putina lumina in camera...
- Ca sistem de incalzire nu au decat aer conditionat! Foarte nociv pt bebe, pt ca ii batea exact in cap, si trebuia sa-i schimb mereu pozitia. Nu exista calorifer!
- I-au dat lui bebe lapte praf fara sa ma intrebe cand l-au pus la lampa (avea icter), desi mi-am exprimat clar dorinta ca vreau sa incerc sa-l alaptez.
- D-na doctor care m-a vazut in dimineata dinaintea nasterii (am ajuns la spital cu contractii, am crezut ca sunt false) mi-a zis ca am colul inchis si m-a trimis acasa spunand ca poate dura inca o saptamana pana la nastere... si in acceasi seara m-am intors iar la spital si m-ai internat cu dilatatie 4... Dna doctor nestiutoare se numeste Alina Ion. Feriti-va de ea pe cat posibil. Chiar m-a luat peste picior ca erau prea neinsemnate contractiile mele si ca ma agit degeaba.

Ce mi-a placut:
Nasterea efectiv a fost singura care a decurs cum mi-am dorit. Atmosfera relaxanta (inafara de tipetele mele). Am stat in ce pozitie am vrut, mi-au respectat toate dorintele (depinde si de doctor, cu el negociezi). Au fost atenti si rabdatori cu mine in sala de nasteri. Super doctor, dar cred doar el este asa in toata tara asta... va dau numele in privat. Mi l-au pus pe bebe la piept imediat dupa nastere si a stat cu mine pana au scos placenta. Au taiat cordonul cand nu a mai pulsat placenta. Totul a decurs conform planului meu de nastere.

La culcare cu copiii

II hranesc, le fac baita/dus dupa caz, ne pregatim de somn, cel mare se spala pe dinti. Chiar cand vrem sa ne punem in pat, bebe (de 1 an) face caca. Ok, il sterg, il spal la fundulet, il schimb, il las pe jos cateva minute cat sa ma duc pana la bucatarie. Ma intorc, imi dau seama ca iar a facut. Iar il schimb, il spal, il imbrac. Ne punem in pat, stingem lumina, si aprindem veioza. Cel mare (6 ani): "Vreau biscuiti, mi-e foame". Eu: "Cum ti-e foame, abia ai mancat acum jumatate de ora!". Nu scap. Incepe sa repete acelasi lucru, ca vrea biscuiti. Aprindem lumina, mergem la bucatarie. Le dau la amandoi biscuiti cu ceai. Strang si mergem la baie sa se mai spele o data pe dinti cel mare. Apoi mergem in pat, in speranta ca de data asta se culca. Cel mare se culca, eu ma pun sa alaptez. Cel mare: "Vreau pipi". Eu: "What? abia ai facut pipi inainte sa-ti fac dus." Cu copilul la san ma deplasez usor pana la usa baii si ii aprind lumina (ii este frica sa mearga singur pe intuneric). Revine. Se pune in pat. Ofteaza: "mami, vreau apa." Oops, exact asta uitasem sa pregatesc, desi o fac seara de seara, imi mai scapa. Cu copilul mufat la san ma duc la bucatarie si ii aduc cana cu apa. Ma gandesc in mintea mea ca s-au epuizat toate - mancat, baut apa, pipi, deci urmeaza sa se culce. Termin de alaptat si incep sa-l legan pe picioare pe cel mic, care e aproape adormit, pana incepe cel mare sa tuseasca. Bebe deschide ochii la fiecare tusit si se uita in jur. Moment dificil. S-a linistit cu tusea dupa 5 min: "Mami, vreau poveste". Zic: "Stai sa adoarma fratiorul tau si povestim impreuna". Se enerveaza si incepe sa loveasca patul cu picioarele. Cel mic deschide ochii nedumerit. Il rog frumos sa stea linistit ca sa adoarma cel mic. Se imbufneaza si imi intoarce spatele. Apoi constata ca trebuie sa-si sufle nasul. Nu avem hartia la indemana, este pe raft la distanta de 1 metru. Il rog sa se duca singur sa si-o ia. Initial nu vrea. Ii explic ca nu pot si se duce in final. Revine cu hartia si sufla nasul zgomotos. Cel mic se agita, nu doarme profund. Dupa ceva timp, in sfarsit adoarme cel mic si il las deoparte. Il imbratisez pe cel mare si spunem povestea in soapta. Il mangai pe cap si adoarme zambind. Peste 15 min se trezeste cel mic urland ca din gura de sarpe. Il pun iar pe picioare si il legan. Se linisteste. Cand incerc sa il las de pe picioare se rostogoleste pe burta si se trezeste iar. Iar il legan. Bine ca doarme cel mare macar. Cu unul singur treaz e mai usor. Adoarme in sfarsit bebe dupa vreo 15 minute. Il las si ma duc la bucatarie sa mai fac cate ceva. Dupa vreo ora, se ridica cel mare din pat si se uita in jur, nu ma vede. Striga: "mami, unde esti?" smiorcait. Vin la ei. De la strigatul lui se trezeste cel mic si o iau de la capat cu adormitul. Peste vreo jumatate de ora alaptez iar. Pe la miezul noptii in sfarsit e liniste in casa. Vor mai urma cateva reprize de alaptat in timpul noptii, poate plansete. Nimic neobisnuit. Ma uit la ei ce frumos dorm, asa linistiti si inocenti. Zambesc. E dificil, dar sunt o mamica fericita!

Cum am scapat de endometrioza

Nu am mai scris demult pe tema asta si simt nevoia de un fel de "closure" pt publicul care ajunge la articolele mele si se intreaba ce noutati sau recomandari mai am in domeniu...

Ca sa recapitulez, am suferit acut de endometrioza din 2009 pana in 2011, timp in care am facut o laparoscopie, mi s-a rezectat ovarul drept, mi-au curatat aderentele, care erau destul de extinse (deja intestinul era lipit de uter pe o latura). M-am recuperat foarte greu, tratament hormonal 6 luni, menopauza indusa pt a lasa timp sa se cicatrizeze locul dupa rezectie. Apoi tratament pt stimulare ovariana timp de aproape un an. In acel an 2010-2011 mi-am schimbat complet viata, am fost plecata la un master in Franta si deci am luat pauza de la toate gandurile si grijile mele legate de aceasta boala si de obsesia de a ramane insarcinata. Intre timp mi-a revenit ovulatia si in 2011 exact la finalul masterului cand m-am intors acasa am aflat ca eram insarcinata, fara a depune eforturi. Am avut o sarcina normala, fara probleme, am nascut natural. Dupa aceea nu am mai avut probleme o perioada, incepusem sa am din nou dureri la 3 ani dupa nasterea copilului, cu riscul de a reveni boala, dar o forma mai usoara.

Prin 2016 am descoperit Noua Medicina Germana si am inceput sa studiez, ca sa pot sa-mi explic originea tuturor ptoblemelor mele de sanatate, in special endometrioza, care m-a dus pe culmile durerii. Am aflat ca sufera de aceasta boala in special femeile care isi doresc foarte mult sa ramana insarcinate dar nu reusesc, sau care au pierdut deja o sarcina, femeile care avanseaza foarte mult pe plan profesional, sunt trecute de 30 ani si nu au timp sa isi intemeieze o familie, dar in sinea lor tanjesc dupa a procrea (instinctul de mama isi spune cuvantul), sau care in general isi doresc foarte multe de la viata dar au senzatia ca au foarte putin, care nu sunt multumite deloc de viata lor. Aceasta NEMULTUMIRE si DURERE SUFLETEASCA, aceasta FRUSTRARE si acest CONFLICT INTERIOR duc la aparitia simptomelor si manifestarilor endometriozei. Insa totusi nu astea ne fac sa fim foarte bolnave si DIAGNOSTICUL. Din proprie experienta va spun, cand nu stiam de ce boala sufeream, durerile erau acceptabile. Odata mers la doctor si descoperit boala, odata ce au fost pronuntate cuvintele "BOALA INCURABILA" am inceput sa ma simt mult mai rau! Mai ales ca am stat sa citesc pe internet tot felul de informatii si marturii si m-am ingrozit. Ma simteam muribunda. Ma simteam pierduta. Ma simteam o victima a sortii, fara sanse de recuperare. Eram un om BOLNAV pana in maduva oaselor. La cateva zile dupa diagnostic au inceput durerile groaznice. Nu mai puteam trai fara analgezice. Nu plecam nicaieri fara ketonal sau fiole de algocalmin. Dar tot ma durea ingrozitor. Boala a avansat de la stadiul 1 la stadiul 3 in doar 2 luni de zile. Apoi a urmat operatia. 

Studiind Noua Medicina Germana am realizat care era natura conflictului meu interior. Obsesia de a ramane insarcinata, care ma urmarea zi si noapte. Ma simteam o femeie inutila fara un prunc in pantece. Dar am reusit. Am reusit. Detasandu-ma de aceste ganduri, facand altceva, schimbandu-mi stilul de viata, am reusit sa raman insarcinata. M-am linistit. Toata sarcina imi repetam in gand "SUNT O FEMEIE NORMALA, SANATOASA, FERTILA". 

De ce a revenit boala la 3 ani dupa nastere? Pt ca am realizat ca imi doresc cu disperare al doilea copil. Nu am bagat in seama doctora care mi-a recomandat analize peste analize, investigatii. Mi-am bagat picioarele in medicina alopata. Nu am mai avut incredere decat in mine si forta mea interioara. Mi-am repetat iarasi la nesfarsit in gand ca sunt o femeie sanatoasa si fertila. Am reusit si a doua oara. Trebuie sa crezi cu adevarat in ceva ca sa se indeplineasca. Nu il ruga pe Dumnezeu sa iti dea ce iti lipseste, trebuie doar sa-i multumesti pt ce ai, El stie singur ce ai tu nevoie. Si iti da, pana la urma, daca EL considera ca poti duce.

Acum realizez ca nu voi mai suferi de aceasta boala niciodata. Sunt o femeie implinita. Am doi copilasi minunati. Mi-am indeplinit misiunea in aceasta viata. Voi avea grija de ei cat voi putea. Sper sa le transmit si lor aceasta putere interioara de a lupta cu influentele exterioare. Nu ascultati ce zic altii, ce zic doctorii, nu va puneti sperantele in altcineva decat in voi inseva. Numai o femeie are puterea, ea, de una singura, sa-si schimbe viata in bine, crezand in capacitatile ei, lasate de la Dumnezeu, naturale, de a procrea, de a inflori, de a realiza tot ce isi propune. Nu va lasati influentate de pareri, ghidati-va dupa propriul instinct, caci nu va da gres. 

SUNTETI NISTE FEMEI MINUNATE, SANATOASE, NORMALE, FERTILE. Nu uitati asta. Si nimeni nu are dreptul sa va faca sa credeti altceva. Aveti incredere in propria judecata si in propriul instinct. 

Pt cele care incearca sa ramana insarcinate si nu reusesc, cheia este in voi inseva, sigur exista pe undeva un blocaj psihic, care nu va lasa sa procreati. Uitati-va putin in oglinda mintii voastre, analizati ce va nemultumeste, ce va ingrijoreaza, incercati sa treceti peste, faceti-va ordine in suflet, si ganditi-va, ca al nostru corp de femeie ESTE PERFECT, asa l-a facut Dumnezeu, si stie exact ce are de facut. Drept dovada toata sarcina este un proces meticulos si minunat unde toate se intampla dupa un pattern uimitor. Aveti incredere in corpul vostru ca stie ce are de facut. Colaborati si discutati cu copilul din burtica atunci cand apare, si el va sti si el ce are de facut. Totul se intampla SIMPLU si NATURAL daca lasati voi sa se intample. 

O femeie este PROPRIA SA STAPANA. O femeie va decide pt ea, nu medicul, nu sotul, nu rudele. Daca are incredere in corpul ei si in menirea ei pe pamant va reusi. Totul porneste de la psihic.

Succes, dragele mele! Si mult curaj. Si multa incredere. Nu va bazati de doctori si diagnostice. Bazati-va pe voi inseva.

Sa demontam cateva mituri despre sarcina

1. Trebuie sa vorbesti cat mai mult cu bebe din burtica pentru ca el aude totul si memoreaza vocea mamei – si eu credeam orbeste in aceasta teorie dar s-a spulberat in momentul nasterii cand mi-am dat seama ca bebelusul o ia in intregime de la zero, si abia atunci incepe sa cunoasca lumea din jur. Faptul ca plange insistent si isteric chiar si atunci cand mama, cu vocea ei calda si blanda, incearca sa-l linisteasca, demonteaza teoria. Totul este strain pentru el in aceasta lume si nimic nu-l va linisti in primele zile sau chiar saptamani decat lapticul si somnul.

2. Muzica pe care o aude bebe din burtica va deveni preferata lui dupa ce se va naste, sau o va recunoaste cu siguranta – suna bine dar e o alta prostie. Tot ce aude el din burtica se sterge din memorie la nastere. Eu i-am cantat aceeasi melodie in fiecare noapte, dar dupa ce s-a nascut niciodata n-a reactionat la ea in vreun fel anume, sau macar sa zambeasca.

3. Incearca sa mananci diversificat in sarcina ca sa-l familiarizezi pe bebe cu toate gusturile si sa pape de toate – nu e chiar asa. Eu in sarcina am mancat zmeura, morcovi, castraveti si rosii la greu, iar bebe refuza sa le manance, face urat daca ii dau asa ceva (chiar si dupa 1 an). Acelasi lucru se spune si despre perioada alaptarii – mama trebuie sa aiba o alimentatie cat mai variata pentru a transmite la bebe preferintele prin lapte. Nu este valabil. Bebe o ia de la zero cu gusturile atunci cand incepe sa manance solid. Unele chestii ii plac, altele nu inexplicabil... nu are nici o legatura cu ceea ce ai mancat in sarcina sau in perioada alaptarii.

4. Daca in timpul sarcinii studiezi o anumita stiinta sau te pasioneaza ceva anume, se va transmite si la bebe. Deloc sau poate fi doar o coincidenta. Copilul va dezvolta propriile pasiuni care nu vor avea nici o legatura cu ceea ce a studiat mama in timpul sarcinii. Mama mea, de exemplu, pe toata perioada sarcinii a predat in particular biologia si chimia; eu insa nu am nici o predilectie pentru aceste materii, dimpotriva, nu le suport. Pe mine ma pasioneaza istoria Frantei si am citit cateva carti istorice in timpul sarcinii. Ma indoiesc insa ca baietelul meu imi va urma pasiunea.

5. Ecografiile nu dauneaza lui bebe – s-a demonstrat recent ca pana la urma ecografiile nu sunt chiar atat de inofensive. Eu nu am stiut si am facut foarte multe, la recomandarea medicului. Poate din acest motiv bebelusul meu este foarte irascibil si nelinistit.
Cititi mai multe aici:
http://apologeticum.wordpress.com/2010/04/13/avertisment-ecografiile-sunt-foarte-nocive/

Cum sa-ti inveti bebelusul sa adoarma singur

O sa va povestesc ceea ce am facut eu ca sa-mi invat bebelusul sa adoarma singur, dupa 10 luni in care ne-am chinuit ingrozitor in fiecare seara. Marcus a fost certat rau cu somnul de cand s-a nascut. Adormitul era partea cea mai grea: daca nu adormea la san trebuia plimbat in brate cel putin 20 minute sau leganat pe picioare (uneori nu vroia), ca sa se trezeasca dupa vreo 10 minute si trebuia s-o iei de la capat. Orele de somn variau de la o noapte la alta, in functie de cum avea el chef. Nedormita de atata timp si epuizata am hotarat sa fac ceva in privinta asta. M-am documentat pe internet despre metodele agreate de medici si recomandate de alte mamici. Am ales "the cry it out method". Desi destul de drastica, a dat rezultate imediat.
Mai intai de toate trebuie stabilita o rutina de culcare foarte stricta, de exemplu: cina, apoi baita, schimbat hainutele, alaptat, pupici si dragalaseala de noapte buna. Eu in fiecare seara inainte de somn ii enumar toate animalele care fac nani nani, pregatindu-l psihologic pentru momentul somnului. Din rutina face parte si mersul la culcare mereu la aceeasi ora.
Asadar, in prima seara, dupa rutina descrisa mai sus, l-am pus in patut si i-am zis frumos sa se culce. Am iesit din camera. Era socat si bineinteles ca s-a pus pe bocit. A plans amarnic timp de o ora, timp in care eu am intrat la 5 minute, apoi la 10 minute, la 15 minute ca sa-i aduc aminte ca trebuie sa se culce, sa-l mangai pe capsor si sa-l pup, dar fara sa-l iau in brate. A adormit epuizat dupa o ora. A doua seara a plans jumatate de ora. Am intrat la el in camera la 7 minute, apoi la 10 minute. A treia seara a plans tot jumatate de ora. A patra seara am facut progrese vizibile, a plans numai 15 minute, nici n-a mai trebuit sa mai intru. Cu fiecare seara, timpul de plans s-a redus treptat la 10 minute, apoi la 5 minute, apoi la un fel de marait si in sfarsit dupa doua saptamani, nu a mai plans deloc. Copilul se obisnuise cu ideea ca trebuie sa se culce singur, ca nu va veni nimeni sa-l ia in brate. Uneori daca nu-i e foarte somn, mai sta in picioare, vorbeste ceva pe limba lui, dar pana la urma tot se culca. Nu intru la el decat atunci cand stiu sigur ca doarme profund, ca sa-l invelesc.
De cand bebelusul meu adoarme singur viata mea s-a schimbat in bine. Pentru ca il culc mai devreme, am timp si pentru mine, o ora-doua, de care ma bucur din plin. Partea proasta e ca se mai trezeste noaptea cam de 2-3 ori, uneori la ore imposibile. Daca nu ii este foame si nu vrea sa se culce la loc imediat, aplic aceeasi metoda, il las singur. Uneori mai scanceste dar pana la urma adoarme. Din pacate nu doarme mai mult de 9-10 ore pe noapte, dar probabil atat are el nevoie ca sa se refaca.
Somnul de pranz e inca dificil, adoarme la san sau in balansoar. Doctorii recomanda sa nu aplici metoda plansului in acelasi timp pentru somnul de seara si pentru somnul de pranz. Acum astept sa mai treaca ceva timp ca sa-l invat sa adoarma singur si la pranz.
Singurul lucru pe care il regret este ca nu am facut asta cu luni in urma, cand era mai mic. Se pare ca metoda plansului se poate aplica la bebelusii de 4-6 luni, nu mai devreme.
Stiu ca unii parinti refuza sa-si lase bebelusul sa planga. Ti se rupe inima intr-adevar, dar merita. Faptul ca plange cateva seri nu-l afecteaza atat de mult pe termen lung cat obiceiurile sale proaste de adormit. Cand adoarme singur, bebe incepe sa invete sa fie independent, sa se auto-linisteasca si sa nu se mai trezeasca atat de des. Cel putin asa spun majoritatea mamicilor care au recurs la aceasta metoda. In conluzie, happier parent, happier baby.

Pentru mai multe informatii despre metoda "the cry it out" consultati linkurile de mai jos. De aici m-am inspirat eu:

http://www.babysleepsite.com/

http://www.babycenter.com/0_baby-sleep-training-the-basics_1505715.bc




Edit 2017 - la al doilea copil. NU FACETI ASTA! Este o metoda tampita care traumatizeaza copilul. Am incercat-o la primul copil dar nu si la al doilea. Adoarme singur o perioada dar cum pleci cu el undeva se strica totul si o iei de la capat! Daca aveti posibilitatea, dormiti cu copilul in acelasi pat, sa va simta prezenta, acordati-i cat mai mult timp, ei cresc atat de repede si nu mai au nevoie de noi! Savurati orice moment, chiar si atunci cand plange noaptea, inseamna ca sufera si are nevoie de mama lui! Mamicile cu 2 copii sunt mai intelepte decat cele cu unul pt ca au mai multa experienta. Am lasat articolul, nu l-am sters, pt cei care chiar vor sa incerce, dar nu mai sunt de acord cu metoda, nu as mai aplica-o, este prea dura si inumana. O sa regret toata viata ca mi-am chinuit copilul asa. Pana la urma faceti cum credeti ca e mai bine, dar asta cu trezitul des noaptea e doar o perioada, primii 2 ani, apoi doarme bine, nu se mai trezeste si va reveniti cu oboseala. Succes si curaj!

Sugestie regim alimentar bebelus 10 – 12 luni

Mic dejun: lapte matern la trezire
Cam peste 1,5h: lapte cu cereale (alternati hrisca, mei, ovaz, secara, gris, etc. – le gasiti la plafar)
Desert: Fruct de sezon / suc de fructe proaspat (mar, portocala)
Pranz: Legume gatite la abur cu carnita sau fara (alternati carne de pui, vita, ficatel, galbenus de ou sau peste)
Gustarea de dupa amiaza: Fruct de sezon (cu sau fara biscuit/branzica)
Cina: alternati budinca cu branza, budinca cu mere, papanasi, mar copt, dovleac copt, sfecla rosie coapta cu iaurt, quinoa, cartof copt cu iaurt, mamaliguta cu branza si smantana, tapioca cu branza, orez cu lapte, sau altceva similar.
Desert : iaurt simplu
Inainte de somn: lapte matern.

Cam pana pe la 10 luni eu i-am dat bebelusului meu la cina doar fruct cu biscuit/branzica, apoi iaurt si laptic chiar inainte de somn. Insa de la 10 luni am observat ca trebuie suplimentata cina, el avand necesitati mai mari deja la varsta asta. Dimineata cand spun lapte cu cereale ma refer numai la cereale care se fierb. Pentru a lichefia putin terciul folositi cateva lingurite de lapte praf. Consider ca este mai sanatos asa decat sa-l hraniti cu cereale instant din comert, in care, sincer, nu am incredere. Eu sunt pro administrare cereale dimineata, stiu ca sunt mamici care le folosesc pentru masa de seara. Pana la urma fiecare mama decide cum crede mai bine. Pranzul e simplu, combinati diverse legume in functie de sezon. Unii bebelusi prefera supa mai moale altii pireu de legume mai solid. Puteti adauga cateva picaturi de ulei sau o lingurita de smantana. Cina necesita creatie. Trebuie sa includa alimente usoare dar care totusi sa-l tina satul toata noaptea. Nu uitati sa-i dati cate un iaurtel pe zi, preferabil seara pentru o digestie mai buna. Intre mese - lapte matern la cerere sau cat va permite timpul (daca lucrati in timpul zilei evident ramane alaptatul de dimineata si seara). Pe la varsta aceasta bebelusul deja solicita laptic de sete sau de placere, pentru ca mesele de baza care il tin satul sunt cele solide.

Edit 2017 - la al doilea copil.
Intre timp mi-am intors de tot spatele laptelui praf dupa ce am citit ce contine si am studiat lista de ingrediente! Nu mai folosim. Cand am inceput diversificarea adaugam in cereale lapte matern, dar apoi am inceput sa pun cateva lingurile de lapte de vaca (preferabil sa aveti o sursa sigura la tara, daca nu, exista dozatorul din cadrul magazinului Naturalia unde garantez calitatea laptelui, e gras si bun, folosim de ani de zile). 

In ce priveste iaurtul - am invatat reteta de a prepara iaurt de casa, asa ca nu mai cumparam din comert pt cel mic (are 11 luni acum).
Va impartasesc si voua reteta - se fierbe un 1l de lapte de vaca (5 min minim). Se raceste cratita in chiuveta cu apa rece. Cand laptele e caldut se adauga 2 linguri de smantana grasa (nu orice smantana, caci nu se leaga! Evitati cele de 12%, 20%, recomand smantana Artesana la borcan). Se amesteca bine bine smantana in lapte sa se omogenizeze. Se repartizeaza laptele in recipiente pt iaurt si se lasa pe masa peste noapte sa se prinda. Bagati la frigider a doua zi dupa ce ati verificat ca s-a prins (inclinati borcanul si asa va veti da seama).

Succes!

Alaptarea - o provocare

De la bun inceput vreau sa precizez ca sunt 100% pro alaptare, dar trebuie sa scot in evidenta si un dezavantaj, de care unele proaspete mamici nu sunt constiente, si aici nu ma refer la deformarea sanilor sau alte tampenii. Nu are rost sa enumar avantajele alaptarii, sunt atatea carti si articole pe net care fac asta, ar insemna doar sa le repet. Un singur lucru vreau sa confirm din proprie experienta: pe perioada alaptarii, copilul va fi cu siguranta ferit de infectii, bacterii, virusuri. In cel mai rau caz va lua o forma usoara, dar organismul lui va fi gata sa lupte singur cu infectia, fara medicamente. Laptele matern este recunoscut pe drept cuvant ca antibiotic natural si functioneaza de minune.
Deci, alaptarea... e un drum lung si anevoios, o adevarata provocare. Marele dezavantaj este lipsa somnului. Eu nu am stiut asta, sau nu am crezut ca va fi atat de greu. Copilul meu are aproape 10 luni si eu de cand am nascut inca nu am dormit mai mult de 4 ore consecutiv. Stiu ca e greu de crezut. Se zice ca bebelusii alaptati se trezesc mai des pentru ca laptele matern nu e la fel de satios ca laptele praf. Din punctul meu de vedere este o prostie. In primul rand un bebelus se poate satura la fel de bine cu lapte matern. In al doilea rand, de cele mai multe ori, el se va trezi noaptea si va cere sanul nu neaparat de foame, ci din dorinta de a se simti aproape de mama. Adeptii laptelui praf nu au cum sa inteleaga aceasta necesitate vitala. Cum alaptarea incepe din primele zile de viata, atunci se creaza o legatura afectiva foarte puternica intre mama si copil. Sanul nu mai este perceput doar ca pe o sursa de mancare ci si de liniste, dragoste, siguranta. Unii bebelusi sunt mai dependenti si se trezesc mai des, poate viseaza urat, sau se simt singuri si atunci cer cu disperare un pic de laptic pentru a se linisti. Dupa cateva inghitituri adorm la loc.

Aceasta este marea provocare, sa fii de garda 24h din 24, mereu la dispozitia bebelusului, sa te trezesti uneori si din ora in ora in noptile mai dificile, cand ies dintisorii, se simte rau, sau pur si simplu simte nevoia sa doarma la pieptul mamei. Nu toate mamele sunt pregatite pentru acest program infernal. Mai ales daca sotul e la munca, bunicile sunt departe, si e multa treaba prin casa, nu ajungi sa dormi nici ziua. Se poate aduna multa oboseala si frustrare. E normal sa rabufnesti uneori, sa plangi, sa te descarci pe copil... dar toate trec cand il vezi zambind, sanatos. Multe mamici cedeaza usor, pe motiv ca nu mai au lapte suficient. Scuze se pot gasi intotdeauna. Nu vreau sa condamn pe nimeni, dar laptele praf este in opinia mea ca orice produs de pe raftul magazinelor din ziua de azi: dubios. De multe ori am fost tentata si eu sa abandonez, ajunsa la limita oboselii. Dar Dumnezeu m-a ajutat intr-un mod neasteptat: copilul meu a refuzat cu vehementa sa bea lapte praf.

Am citit undeva ca prin laptele matern se face transfuzie de dragoste. Mi-a placut mult expresia. Alaptarea iti ofera intr-adevar ocazia sa fii conectata direct la caldura copilului tau, sa-i simti respiratia, sa-i observi bucuria si multumirea de a primi ceea ce are nevoie. As vrea sa stiu daca acei copii alaptati pastreaza o legatura afectiva mai speciala cu mamele lor, desi ar fi absurd, sa zicem, pe termen lung. Totusi ar trebui sa existe o recompensa spirituala pentru toate noptile nedormite, nu-i asa? :)

Confesiunile unei mamici

Pot sa spun ca sunt norocoasa, Dumnezeu mi-a dat un copil sanatos si energic. Dar in ultimele 6 luni am aflat ca meseria de mama este poate cea mai grea (necesita multa multa rabdare!). Si dupa modelul "Neveste disperate" sunt convinsa ca ar iesi un serial pe cinste despre "Mamici disperate", as putea fi cu usurinta unul dintre personaje :) De cand s-a nascut Marcus am stiut ca este un copil deosebit, dar anume faptul ca este deosebit il face poate mai dificil. Fenomenul se defineste in 3 cuvinte: hiper-agitat, nedormit si precoce.

Epopeea a inceput din a doua noapte la maternitate, cand am avut curajul sa-l tin langa mine pana dimineata si nu am dormit deloc. Am descoperit atunci ca al meu copil este certat rau de tot cu somnul si plange extrem de mult din orice. Primele 2 luni a plans incontinuu, de nu stiam ce sa-i fac, imi venea sa plec in lume, plangeam de plansul lui... eram disperata. Un plans din ala isteric de-ti bubuiau creierii, insuportabil. Plangea ziua foarte mult iar noaptea se trezea aproape din ora in ora. Asta cu trezitul des a tinut pana de curand, la 6 luni, cand a inceput sa doarma 4-5 ore legate. La inceput nu simteam oboseala dar pe la 5 luni ajunsesem sa ma ia lesinul pe strada, intrasem intr-o depresie grava pe fon de nesomn. Copilul nu se trezea neaparat de foame, ci vroia sa fie leganat sau tinut in brate.

Pe la 2 luni jumate s-a mai calmat, cand a inceput sa inteleaga ca nu-i suntem dusmani, ba chiar sa ne zambeasca. Dar nu dormea ziua aproape deloc. Adormea dupa un leganat de vreo jumatate de ora si se trezea dupa 10 minute plangand. O luai de la capat si-ti venea sa urli. Nu puteam sa fac nimic, ma solicita 24 ore langa el (valabil si acum). Alaptatul la san a fost si ramane singura metoda de a-l linisti si de a-l adormi.

La fix 3 luni s-a rasucit prima data pe burta si am intrat intr-o noua etapa. Devenise obsedat sa se intoarca pe burta in orice moment, chiar si in somn (ceea ce ducea inevitabil la trezire pt ca isi ridica imediat capul sa se uite in jur). Nu statea (si nu sta nici acum) in aceeasi pozitie 2 secunde la rand. Se sucea, se rostogolea, pana a cazut din pat si am realizat ca e grava treaba: copilul meu este hiper activ (diagnostic dat si de pediatra). Plansul ramanea frecvent si isteric, din orice. A invatat sa-l foloseasca drept arma pentru a atrage atentia si a obtine ce vrea (cam devreme). La 3 luni am renuntat la landou pentru ca ca refuza cu vehementa sa mai stea culcat pe spate. Am trecut la caruciorul sport, pozitie semi-culcata (la care am renuntat pe la 5 luni fiindca vroia sa stea numai ridicat ca sa vada totul in jur). Tot cam din aceasta perioada alaptatul s-a transformat intr-o lupta, caci el nu sta cuminte ca alti bebelusi sa manance; el in timp ce suge da haotic din manute, ma escaladeaza cu picioarele, ma impinge cu capul, incearca sa se intoarca, si sunt nevoita sa-l mut de la un san la altul din 2 in 2 minute. Este extrem de anevoios si solicitant.

La 5 luni si 3 saptamani deja mergea de busilea prin camera... era suficient sa pui un obiect fascinant (telecomanda, mobil, mouse) la oarece distanta si ajungea imediat la el.

Pentru el nu are nici un farmec statul in fund, fiind o pozitie statica; el vrea sa se miste incontinuu. Argint viu e putin spus. Schimbatul de pampers e chinul pamantului, imbracatul se face din pozitie verticala, pe brate, sau distrat de o a doua persoana. Nu sta pe spate nici daca dansezi in fata lui. De la 3 luni pana cand a inceput sa se deplaseze a stat numai pe burta (fenomen pe care nu l-am mai auzit la nimeni).

Exact de cand a implinit 6 luni a intervenit o noua obsesie – ridicatul in picioare. Exerseaza oriunde prinde ceva de care sa se sprijine si reuseste daca are stabilitate. La 1 noaptea majoritatea bebelusilor dorm dusi, numai al nostru sta in picioare in patut cu mainile prinse bine de margine. Nu adoarme decat tarziu dupa miezul noptii, iar ziua daca doarme jumatate de ora deja ma declar multumita. Are nevoie de foarte putin somn, in comparatie cu alti bebelusi, iar ca sa doarma trebuie leganat incontinuu... Ziua umbla prin casa si se prinde de sertare, dulapuri, scaune, se loveste. Tarcul, patutul si scaunelul de masa reprezinta deja niste inchisori care il priveaza de libertate si protesteaza vehement daca il tinem acolo mai mult de 5 minute.

Eu atata perseverenta, hotarare si ambitie nu am vazut la nimeni pana acum. Nu stiu ce va fi mai departe dar pana acum copilul nostru a realizat in timp record ceea ce si-a propus: 1) sa se intoarca pe burta (la 3 luni), 2) sa se deplaseze de-a busilea (la 5 luni), 3) sa se ridice in picioare (la 6 luni). Anticipez ca urmeaza mersul pe la 8 luni, ceea ce ar fi foarte precoce.

Cine s-ar fi gandit ca va fi atat de greu? Unii copii sunt cuminti, nu plang, nu se agita atat de mult, uneori sunt aproape tentata sa invidiez alte mame. Dar pana la urma tot al meu e mai bun... sunt mandra de el si il iubesc la nebunie. Cand adoarme in bratele mele sau ma mangaie pe piept cu manuta in timp ce papa la san este un inger si mi-e cel mai drag.

Cateva remedii pentru bebelusi hiperactivi

Conform statisticilor, un procent din ce in ce mai mare de bebelusi sunt hiper activi. Hiper activitatea se manifesta prin ore de somn extrem de putine (in jur de 10 ore din 24, desi ar trebui sa doarma 17-18 ore, mai ales nou-nascutii), adormit foarte dificil, somn agitat sau in reprize scurte, plans frecvent in timpul somnului, in stare de veghe – agitatie, agresivitate, dispozitie instabila, plans isteric, mese frecvente (la 1-2 ore), dorinta de a fi purtat mereu in brate sau leganat (mai ales seara).
Iata remediile care le-am identificat, unele mai mult sau mai putin eficiente, in functie de personalitatea fiecarui bebelus:

1. Schimbarea pozitiei – Daca bebe scanceste in timpul zilei, nu ii este somn, este hranit si curat, o solutie buna este schimbarea pozitiei lui, de exemplu, multora le place sa stea pe burtica (desi unor parinti le este frica sa-i puna pe burtica in primele saptamani de viata), pe o parte (unora nu le place pentru ca simt ca nu au stabilitate), semi-sezanda – ca intr-un fotoliu, sau pe verticala (in brate). Alternate des, il pot pacali sa stea cuminte cateva minute.

2. Leganatul – Functioneaza perfect inainte de somn, dar nu se recomanda in stare de veghe. Bebelusul trebuie sa invete sa asocieze leganatul cu somnul si sa stie ca daca este leganat trebuie sa adoarma. Dezavantajul - bebelusii hiper activi se trezesc in momentul in care nu mai sunt leganati. Daca e cineva disponibil in casa ar fi bine sa-l legene in continuu macar in timpul zilei pentru a-i asigura un somn mai de lunga durata.O solutie buna ar fi achizitionarea unui leagan automat, pe baterii.

3. Plimbatul prin casa – mai ales in pozitie verticala, se dovedeste a fi extrem de eficient in stare de veghe daca bebelusul este plangacios. Il calmeaza faptul ca se simte in siguranta dar si vede tot ce se intampla in jur, se schimba peisajul (ii capteaza atentia). Dezavantajul – poate fi foarte obositor.

4. Mese mai dese – chiar daca e obositor pentru mama, poate fi o solutie. Eu sunt impotriva meselor la ore fixe. Sanul matern nu este doar o sursa de mancare pentru bebelusi ci si un refugiu, o sursa de calmare, un loc unde se simt protejati.

5. Camomilla – este un remediu naturist care functioneaza in cazul unei energii debordante. Este suficienta administrarea a 2 portii a cate 5 granule dizolvate in apa fiarta sau lapte. Asteptati efectul in cateva zile, nu imediat. Bebelusul va deveni mai somnolent si un pic mai linistit, cel putin in timpul somnului. (nu e valabil pentru toti)

6. Infasatul – desi suna arhaic, functioneaza in majoritatea cazurilor. Micutul se va revolta cu siguranta si se va agita la inceput in tentativa de a se elibera dar pana la urma se va linisti si va adormi.

7. Plimbari in aer liber – aerul proaspat ii calmeaza, mai ales cel racoros, toamna, iarna sau primavara. Cu conditia sa plimbati caruciorul in continuu. E posibil ca bebe sa inceapa sa se agite in momentul in care nu mai simte miscare. Dezavantaj – necesita conditie fizica!

8. Suzeta – poate fi o sursa de calmare doar pentru o parte dintre bebelusi. Unii (mai ales cei alaptati la san) o ling si o scuipa atunci cand realizeaza ca nu curge nimic bun din ea, mai ales daca plang, o refuza prompt. Nu obisnuiti bebe-ul sa doarma cu suzeta pentru ca o va pierde in somn si se va trezi.

9. Uscatorul de par – este un remediu miraculos si prietenul de nadejde al parintilor de bebelusi hiper activi. Merge si aspiratorul sau blenderul, datorita zgomotului ritmic care ii linisteste, dar si aerul cald al feonului.

Daca identificati si alte metode, nu ezitati sa-mi lasati un comentariu! Poate fi util.

Sistemul medical din Romania nu incurajeaza nasterea naturala

Se spune ca Romania este tara tuturor posibilitatilor, dar nu intr-un sens bun. Se pare ca medicii nostri adora sa taie, sa macelareasca si sa coase in loc sa gaseasca mai intai metode alternative de tratament. Fara a sta pe ganduri, de la prima consultatie se decid interventii chirurgicale cu sutele si miile atunci cand in mod normal acestea necesita in prealabil investigatii mai profunde. De ce? Raspunsul e simplu: interese materiale. O operatie costa mai mult decat orice eventual tratament medicamentos sau de alt fel. O interventie chirurgicala atrage dupa sine multiple tratamente care si acestea vor costa pacientul mai mult, ocazie de care profita medicii pentru a-si promova anumite medicamente impuse de catre anumiti furnizori in schimbul anumitor facilitati sau sponsorizari pentru participari la conferinte in strainatate. 

Sistemul medical din Romania nu incurajeaza nasterea naturala. Conform datelor statistice, 65% din nasterile din Romania in ultimii ani au fost prin cezariana (fata de 27% in SUA de exemplu). Cezariana este o interventie chirurgicala care se impune cu adevarat in cazul anumitor probleme grave cum ar fi prolaps de cordon ombilical, hipertensiune, diabet matern sau pozitia incorecta a fatului in momentul nasterii. Dar acestea sunt in general cazuri rare. Mi-e greu sa cred ca 65% din femeile din Romania au avut un motiv atat de serios incat sa recurga la cezariana. Prin manipulare, doctorii pro-cezariana te indruma pe aceasta cale inca de la primele consultatii din timpul sarcinii. Romania este singura tara in care cezarienele sunt permise si la decizia pacientei. Daca aceasta doreste sa nasca pe aceasta cale, nimeni n-o va impiedica, chiar daca ea nu are motive medicale pentru a efectua o operatie. Aceasta optiune personala vine de cele mai multe din frica de a infrunta durerile nasterii dar si din lipsa de informare. Din pacate, dupa o cezariana corpul se reface mult mai greu, alaptarea poate intarzia, hormonii naturali ai mamei sunt inhibati astfel incat experienta poate deveni uneori traumatizanta. In plus, exista un mare pericol de infectie iar interventia poate afecta si capacitatea de a procrea ulterior.
Nasterea este un proces natural. Femeile au nascut copii pe cale vaginala de secole, si au fost in stare s-o faca foarte bine, de ce n-ar mai fi in ziua de azi? Da, durerile nasterii pot fi greu de suportat, dar sunt absolut naturale si normale, fata de durerile survenite in urma unei interventii chirurgicale.
 
In ceea ce priveste anestezia, acesta poate fi considerata o optiune, dar si aici se exagereaza mult la noi in tara. Unele femei care aleg sa nasca pe cale vaginala nici nu concep sa treaca peste aceasta experienta fara a apela la anestezia partiala (epidurala). Iar cele care nu opteaza pentru ea, sunt aproape fortate s-o faca, pentru ca dupa internare, asistentele bat la usa o data la 5 minute sa le intrebe daca nu doresc anastezie. Pana la urma ai tendinta sa cedezi psihic sau sa cazi prada tentatiei. Metoda este mai sanatoasa decat o nastere prin cezariana dar implica riscuri si dezavantaje pe care unele mame nu le cunosc. De exemplu, anestezicul interfereaza cu instinctul natural de impingere pe care femeia ar trebui sa-l manifeste in urma travaliului, si atunci se impune o impingere dirijata care nu mai e la fel de eficienta si poate prelungi expulzia. Orice medicament administrat in organismul mamei ajunge si la fat prin laptele matern care se secreta imediat dupa nastere. S-a observat ca bebelusii mamelor cu epidurala s-au nascut mai ametiti si lipsiti de energie. Injectia epidurala mai costa si ea 450 RON iar medicul anestezist cu siguranta trebuie sa aiba si el din ce sa traiasca. Motiv serios sau nu pentru a promova anestezia epidurala?
 
Al treilea aspect la care as vrea sa ma refer, este o alta interventie chirurgicala, de proportii mai mici, care se practica foarte frecvent in Romania in timpul nasterii vaginale : epiziotomia, sau taierea perineului. Faceti comparatie: in cea mai importanta maternitate din Geneva incidenta epiziotomiei este de 10%, iar in spitalele din Romania (mai ales cele de stat) este de 98% ! Iarasi, imi vine greu sa cred ca 98% din femeile noastre sunt atat de inguste sau incapabile sa nasca cu perineul intact. De obicei interventia este incurajata de catre doctori pe motiv ca: "e mai bine sa fii taiata decat sa te rupi" (desi, intre noi fie vorba poti sa te rupi mai putin decat te taie ei by default). In spatele acestei afirmatii se ascunde de fapt o alta motivatie: atat medicii cat si asistentele nu mai au rabdare sa scape cat mai repede si se treaca la urmatoarea nastere, astfel incat grabesc tot procesul cam cu 10 minute prin acest procedeu de taiere a perineului inainte sa iasa capul bebelusului. In multe cazuri interventia nu este necesara, deoacere unele femei sunt perfect capabile sa nasca si fara taietura, dar intr-adevar poate dura mai mult si necesita rabdare. Iar medicii nostri n-o au. Ei prefera sa te sperie, apoi sa te faca harcea parcea si sa te coase, ca asa e frumos. Exista chiar metode naturale de a preveni ruperea perineului cum ar fi exercitiile Kegel sau masajul perineal, practicate cu cateva saptamani inainte de nastere. Faceti un experiment : intrebati medicul dvs. ce parere are despre masajul perineal. Cu siguranta nu-l va incuraja, tocmai pentru a-si lasa o portita pentru taietura lui preferata. Al meu a raspuns: "e frectie la picior de lemn". Si degeaba a studiat el la Londra si la Paris daca nu este la curent cu beneficiile acestui masaj si rolul sau in prevenirea ruperii perineului. Inafara de asta, te mai si sperie rau, ca te vei rupe in asemenea hal incat nu vei mai avea viata sexuala normala dupa. De fapt, daca nu s-ar impune pozitia clasica culcata sau semi-culcata in sala de nasteri majoritatea femeilor ar trece prin momentul expulziei mult mai usor. Cateva alte pozitii si-au dovedit eficienta (pe vine, in picioare, in 4 labe) de secole, dar nu, la noi nu ai dreptul la variatie. Esti condamnata sa impingi intr-o pozitie total aiurea si ti se mai cere si sa reusesti in 2 timpi si 3 miscari. Niste porcarii de reguli care iti ingradesc libertatea de miscare si de manifestare a unor instincte naturale. Chiar si in timpul travaliului, cand ar trebui sa poti sa fii mobila gasesc ei pretexte sa te lege la un monitor sau la o perfuzie, doar ca sa-ti inhibe pornirile firesti.
 
Cred c-o sa incep sa sustin din ce in ce mai mult nasterea acasa. Desi este momentan ilegala in Romania, ar fi cea mai sanatoasa optiune. In Olanda 50% din nasteri au loc acasa. Si slava Domnului au copii sanatosi. Daca sarcina a decurs normal, gravida se simte bine, bebelusul sta in pozitia corecta si nu exista alte probleme exact inainte de nastere nu vad de ce ar fi nevoie sa mergi la un spital idiot unde o echipa de medici bazati sa te faca ferfenita si sa te marcheze pe viata.
 
Ah, si sa nu uitam faptul ca nu se incurajeaza la noi nici alaptarea la san. Bebelusii sunt luati de langa mama imediat dupa nastere si hraniti cu lapte praf (chiar fara acordul mamei) ca sa li se mareasca imediat stomacelul. Este o metoda subversiva de a promova laptele praf.
 
In concluzie, nimeni nu se gandeste la binele tau ca mama sau la binele bebelusului. Toate deciziile medicilor sunt mascate de considerente materiale, mai mult sau mai putin cunoscute de noi. O mentalitate invechita si practici barbare s-au impamantenit in spitalele din Romania si este foarte greu sa mai schimbi ceva. Daca incerci sa te revolti, sa-ti ceri drepturile, sa-ti impui dorintele, nu te asculta nimeni, pt ca in ochii lor esti un nimeni, si te vor trata ca atare. Spitalele private sunt mai ok, dar serviciile sunt inca extrem de scumpe. Chiar si acolo de multe ori trebuie sa lupti cu morile de vant.

Program zilnic de alimentatie in sarcina

Mic dejun - cereale cu lapte (fulgi de porumb, ovaz, hrisca, gris, orez)

Gustare intre mic dejun si pranz - salata de legume proaspete (salata verde, ardei, castravete, rosii, ceapa verde) cu bucati de telemea si doua felii de paine prajita cu unt (alternati paine alba cu integrala si neagra) sau vara se poate manca telemea cu rosii, puteti adauga la meniu si un ou fiert tare la 2-3 zile.

Pranz - o supa sau o ciorba cu pesmeti

Dupa masa de pranz se iau si multivitaminele de sarcina (+ fier din luna 5)

Intre mese - gustare din fructe: 1 mar + 1 portocala / 1 banana, sau fructe de sezon

Cina - la alegere: peste, pui sau vita cu garnitura (cartofi, orez, fasole, spanac, linte), puteti consuma si porc dar mai rar

Inainte de somn - un iaurt sau un pahar cu lapte batut

Pe parcursul zilei obligatoriu:

2 litri de lichide pe zi (1,5 l apa + 0,5 l alte lichide – lapte, ciorba, suc natural)

Cel putin 2 fructe pe zi

3 tipuri de lactate pe zi (de ex. un pahar cu lapte, 50g telemea si 1 iaurt mic)

Intre mese se pot consuma nuci, arahide, caju, seminte, fructe uscate (contin fier)

Exclus – cafea, alcool

Evitati dulciurile, mezelurile, sucurile din comert, mancarea dubioasa.

Se recomanda 1 jumatate de ora de plimbare zilnic (daca lucrati alegeti o portiune de drum sa mergeti pe jos) si 20 minute de exercitii pt gravide (se pot face si seara inainte de somn, cand stati la TV).

Urmand acest program zilnic veti avea siguranta ca bebelusul dvs. are acces la toate vitaminele si mineralele necesare dezvoltarii normale iar dvs. o alimentatie echilibrata si un regim organizat care va va feri de constipatie, carcei, amorteala bratelor, dureri de spate. De asemenea, nu va veti ingrasa mai mult decat trebuie.

Formula magica este deci miscare + aer + apa + hrana sanatoasa.

Sugestii:

- Inlocuiti pe cat posibil sucurile cu apa, dar aveti grija sa aiba o sursa sigura

- Nu mancati fructe chiar inainte de somn pt ca pot cauza balonare si indigestie in timpul noptii

- Variati fructele la cateva zile

- Iarna e mai greu cu salatele, fiind putine legume romanesti pe piata, va sugerez salata de morcovi + telina rase cu o lingura de smantana sau salata de ridiche

- Seara dupa dus nu uitati sa va masati pe burtica, sani si coapse cu ulei de migdale sau ulei de masline pentru a hidrata pielea si a preveni vergeturile.

Fumatul in timpul sarcinii – ignoranta si egoism

Am vazut in parc cateva gravide care fumau si cateva mamici care alaptau cu tigara in mana. Mi se pare cel mai ingrozitor lucru. Este vorba in primul rand de ignoranta – copilul din burtica sau nou-nascutul si asa va fi expus unei lumi pline de pericole cum ar fi poluarea, hrana artificiala sau stress, dar mama ii mai administreaza in mod constient inca o doza de pericol, doar pentru ca ea nu are taria de caracter sa renunte la un obicei prost care nici ei nu-i face bine. In al doilea rand este vorba de egoism. O femeie insarcinata fumatoare demonstreaza deja ca ii pasa mai mult de ea insasi decat de copilul pe care urmeaza sa-l aduca pe lume. Poate suna dur, dar eu asa vad lucrurile. La orice slabiciune se poate renunta cu putin efort daca aceasta renuntare iti va aduce tie sau celor din jur un beneficiu pe termen lung. Nu pot compara fumatul cu nici o alta slabiciune, pentru ca nu exista nimic similar, poate doar jocurile de noroc, intr-o oarecare masura. Insa alea pot doar sa te ruineze financiar nu si pe interior.
Tentatiile sunt mari in ziua de azi, inclusiv pentru o femeie insarcinata, care poate isi doreste o prajitura apetisanta de la cofetarie (toate sunt facute din crema artificiala), o punga de cheaps-uri (otrava adevarata), o noapte petrecuta intr-un club de distractii (zgomotul foarte mare si fumul de tigara excesiv ii poate face rau bebelusului), etc. Dar inainte sa dam frau liber poftelor trebuie sa ne gandim ca nu mai suntem in secolul 19 cand se faceau copii pe banda. Acum varsta medie a gravidutelor porneste in general de la aproape 30 ani, multe fac si dupa 30, cand deja si asa exista pericole foarte multe din punct de vedere fiziologic atat pentru mama cat si pentru fat. Cand te decizi la o sarcina dupa 30 ani iti iei un angajament foarte serios pentru ca nu ai timp sa mai incerci inca de 5 ori dupa aceea. Si chiar am observat ca gravidele de 20 si ceva de ani sunt mult mai distrate, neatente si nu iau in serios responsabilitatea, poate pentru ca au tot timpul din lume sa mai incerce in cazul in care pierd o sarcina sau nasc un copil cu malformatii din cauza fumatului.
Din pacate si asa traim intr-o tara mizerabila care nu da doi bani pe reproducere si natalitate. Sistemul sanitar nu permite o urmarire normala a sarcinii pe bani putini. In aceste conditii de ce ne-am face si noi rau cu mana noastra? Un efort, un mic efort, dar satisfactia va fi mare atunci cand ti se va spune ca ai nascut un bebelus perfect sanatos. Intr-adevar, nu exista garantia ca va fi sanatos daca nu fumezi, dar macar stii ca ai facut tot posibilul sa contribui la sanatatea lui.