Wednesday, December 20, 2017

La culcare cu copiii

II hranesc, le fac baita/dus dupa caz, ne pregatim de somn, cel mare se spala pe dinti. Chiar cand vrem sa ne punem in pat, bebe (de 1 an) face caca. Ok, il sterg, il spal la fundulet, il schimb, il las pe jos cateva minute cat sa ma duc pana la bucatarie. Ma intorc, imi dau seama ca iar a facut. Iar il schimb, il spal, il imbrac. Ne punem in pat, stingem lumina, si aprindem veioza. Cel mare (6 ani): "Vreau biscuiti, mi-e foame". Eu: "Cum ti-e foame, abia ai mancat acum jumatate de ora!". Nu scap. Incepe sa repete acelasi lucru, ca vrea biscuiti. Aprindem lumina, mergem la bucatarie. Le dau la amandoi biscuiti cu ceai. Strang si mergem la baie sa se mai spele o data pe dinti cel mare. Apoi mergem in pat, in speranta ca de data asta se culca. Cel mare se culca, eu ma pun sa alaptez. Cel mare: "Vreau pipi". Eu: "What? abia ai facut pipi inainte sa-ti fac dus." Cu copilul la san ma deplasez usor pana la usa baii si ii aprind lumina (ii este frica sa mearga singur pe intuneric). Revine. Se pune in pat. Ofteaza: "mami, vreau apa." Oops, exact asta uitasem sa pregatesc, desi o fac seara de seara, imi mai scapa. Cu copilul mufat la san ma duc la bucatarie si ii aduc cana cu apa. Ma gandesc in mintea mea ca s-au epuizat toate - mancat, baut apa, pipi, deci urmeaza sa se culce. Termin de alaptat si incep sa-l legan pe picioare pe cel mic, care e aproape adormit, pana incepe cel mare sa tuseasca. Bebe deschide ochii la fiecare tusit si se uita in jur. Moment dificil. S-a linistit cu tusea dupa 5 min: "Mami, vreau poveste". Zic: "Stai sa adoarma fratiorul tau si povestim impreuna". Se enerveaza si incepe sa loveasca patul cu picioarele. Cel mic deschide ochii nedumerit. Il rog frumos sa stea linistit ca sa adoarma cel mic. Se imbufneaza si imi intoarce spatele. Apoi constata ca trebuie sa-si sufle nasul. Nu avem hartia la indemana, este pe raft la distanta de 1 metru. Il rog sa se duca singur sa si-o ia. Initial nu vrea. Ii explic ca nu pot si se duce in final. Revine cu hartia si sufla nasul zgomotos. Cel mic se agita, nu doarme profund. Dupa ceva timp, in sfarsit adoarme cel mic si il las deoparte. Il imbratisez pe cel mare si spunem povestea in soapta. Il mangai pe cap si adoarme zambind. Peste 15 min se trezeste cel mic urland ca din gura de sarpe. Il pun iar pe picioare si il legan. Se linisteste. Cand incerc sa il las de pe picioare se rostogoleste pe burta si se trezeste iar. Iar il legan. Bine ca doarme cel mare macar. Cu unul singur treaz e mai usor. Adoarme in sfarsit bebe dupa vreo 15 minute. Il las si ma duc la bucatarie sa mai fac cate ceva. Dupa vreo ora, se ridica cel mare din pat si se uita in jur, nu ma vede. Striga: "mami, unde esti?" smiorcait. Vin la ei. De la strigatul lui se trezeste cel mic si o iau de la capat cu adormitul. Peste vreo jumatate de ora alaptez iar. Pe la miezul noptii in sfarsit e liniste in casa. Vor mai urma cateva reprize de alaptat in timpul noptii, poate plansete. Nimic neobisnuit. Ma uit la ei ce frumos dorm, asa linistiti si inocenti. Zambesc. E dificil, dar sunt o mamica fericita!


Friday, November 10, 2017

Cum scapi de sinuzita

Metoda sigura, testata de nenumarate ori, o aplic de la primele simptome si nu mai ajung la forme grave cu dureri de cap:

1) De 2-3 ori pe zi irigatii in nas cu apa sarata (cam 1 lingurita la jumate de litru). Apa sa fie calduta. Luati cu seringa fara ac apa si in pozitie capul drept, introduceti in jet rapid apa in nas, lasati sa curga. Repetati de cateva ori. O sa vedeti ca vor incepe sa curga mucozitati verzi. Astfel veti curata sinusurile si mucusul nu se va mai acumula, asa incat sa va creeze disconfort si dureri de cap.

2) Seara inainte de somn masati fruntea cu crema de galbenele cam 10 minute, dar atentie, nu masaj facial! Apasati tare cu degetele (cel mai bine sa va maseze alta persoana, pt eficienta) pana simtiti ca va dor sinusurile. Masati de pe mijlocul fruntii spre extremitati, astfel ajutand presiunea mucusului sa se imprastie, si sa nu ramana intr-un singur loc (ceea ce cauzeaza durerile de cap)

3) Dupa masajul cu crema de galbenele aplicati pe frunte sare grunjoasa incalzita invelita in mai multe prosoape (fruntea trebuie sa fie hidratata din abundenta cu crema de galbenele pt a evita iritarea/inrosirea zonei). Scoateti treptat cate un prosop pana se raceste. Procedura se face in pozitie culcata.

Dupa 2-3 seri de tratament, garantez reusita! Nu luati antibiotic! Nu este nevoie. Va otraviti organismul degeaba si riscati sa ajungeti in acelasi punct in cateva saptamani.

Monday, October 30, 2017

Cum am scapat de endometrioza

Nu am mai scris demult pe tema asta si simt nevoia de un fel de "closure" pt publicul care ajunge la articolele mele si se intreaba ce noutati sau recomandari mai am in domeniu...

Ca sa recapitulez, am suferit acut de endometrioza din 2009 pana in 2011, timp in care am facut o laparoscopie, mi s-a rezectat ovarul drept, mi-au curatat aderentele, care erau destul de extinse (deja intestinul era lipit de uter pe o latura). M-am recuperat foarte greu, tratament hormonal 6 luni, menopauza indusa pt a lasa timp sa se cicatrizeze locul dupa rezectie. Apoi tratament pt stimulare ovariana timp de aproape un an. In acel an 2010-2011 mi-am schimbat complet viata, am fost plecata la un master in Franta si deci am luat pauza de la toate gandurile si grijile mele legate de aceasta boala si de obsesia de a ramane insarcinata. Intre timp mi-a revenit ovulatia si in 2011 exact la finalul masterului cand m-am intors acasa am aflat ca eram insarcinata, fara a depune eforturi. Am avut o sarcina normala, fara probleme, am nascut natural. Dupa aceea nu am mai avut probleme o perioada, incepusem sa am din nou dureri la 3 ani dupa nasterea copilului, cu riscul de a reveni boala, dar o forma mai usoara.

Prin 2016 am descoperit Noua Medicina Germana si am inceput sa studiez, ca sa pot sa-mi explic originea tuturor ptoblemelor mele de sanatate, in special endometrioza, care m-a dus pe culmile durerii. Am aflat ca sufera de aceasta boala in special femeile care isi doresc foarte mult sa ramana insarcinate dar nu reusesc, sau care au pierdut deja o sarcina, femeile care avanseaza foarte mult pe plan profesional, sunt trecute de 30 ani si nu au timp sa isi intemeieze o familie, dar in sinea lor tanjesc dupa a procrea (instinctul de mama isi spune cuvantul), sau care in general isi doresc foarte multe de la viata dar au senzatia ca au foarte putin, care nu sunt multumite deloc de viata lor. Aceasta NEMULTUMIRE si DURERE SUFLETEASCA, aceasta FRUSTRARE si acest CONFLICT INTERIOR duc la aparitia simptomelor si manifestarilor endometriozei. Insa totusi nu astea ne fac sa fim foarte bolnave si DIAGNOSTICUL. Din proprie experienta va spun, cand nu stiam de ce boala sufeream, durerile erau acceptabile. Odata mers la doctor si descoperit boala, odata ce au fost pronuntate cuvintele "BOALA INCURABILA" am inceput sa ma simt mult mai rau! Mai ales ca am stat sa citesc pe internet tot felul de informatii si marturii si m-am ingrozit. Ma simteam muribunda. Ma simteam pierduta. Ma simteam o victima a sortii, fara sanse de recuperare. Eram un om BOLNAV pana in maduva oaselor. La cateva zile dupa diagnostic au inceput durerile groaznice. Nu mai puteam trai fara analgezice. Nu plecam nicaieri fara ketonal sau fiole de algocalmin. Dar tot ma durea ingrozitor. Boala a avansat de la stadiul 1 la stadiul 3 in doar 2 luni de zile. Apoi a urmat operatia. 

Studiind Noua Medicina Germana am realizat care era natura conflictului meu interior. Obsesia de a ramane insarcinata, care ma urmarea zi si noapte. Ma simteam o femeie inutila fara un prunc in pantece. Dar am reusit. Am reusit. Detasandu-ma de aceste ganduri, facand altceva, schimbandu-mi stilul de viata, am reusit sa raman insarcinata. M-am linistit. Toata sarcina imi repetam in gand "SUNT O FEMEIE NORMALA, SANATOASA, FERTILA". 

De ce a revenit boala la 3 ani dupa nastere? Pt ca am realizat ca imi doresc cu disperare al doilea copil. Nu am bagat in seama doctora care mi-a recomandat analize peste analize, investigatii. Mi-am bagat picioarele in medicina alopata. Nu am mai avut incredere decat in mine si forta mea interioara. Mi-am repetat iarasi la nesfarsit in gand ca sunt o femeie sanatoasa si fertila. Am reusit si a doua oara. Trebuie sa crezi cu adevarat in ceva ca sa se indeplineasca. Nu il ruga pe Dumnezeu sa iti dea ce iti lipseste, trebuie doar sa-i multumesti pt ce ai, El stie singur ce ai tu nevoie. Si iti da, pana la urma, daca EL considera ca poti duce.

Acum realizez ca nu voi mai suferi de aceasta boala niciodata. Sunt o femeie implinita. Am doi copilasi minunati. Mi-am indeplinit misiunea in aceasta viata. Voi avea grija de ei cat voi putea. Sper sa le transmit si lor aceasta putere interioara de a lupta cu influentele exterioare. Nu ascultati ce zic altii, ce zic doctorii, nu va puneti sperantele in altcineva decat in voi inseva. Numai o femeie are puterea, ea, de una singura, sa-si schimbe viata in bine, crezand in capacitatile ei, lasate de la Dumnezeu, naturale, de a procrea, de a inflori, de a realiza tot ce isi propune. Nu va lasati influentate de pareri, ghidati-va dupa propriul instinct, caci nu va da gres. 

SUNTETI NISTE FEMEI MINUNATE, SANATOASE, NORMALE, FERTILE. Nu uitati asta. Si nimeni nu are dreptul sa va faca sa credeti altceva. Aveti incredere in propria judecata si in propriul instinct. 

Pt cele care incearca sa ramana insarcinate si nu reusesc, cheia este in voi inseva, sigur exista pe undeva un blocaj psihic, care nu va lasa sa procreati. Uitati-va putin in oglinda mintii voastre, analizati ce va nemultumeste, ce va ingrijoreaza, incercati sa treceti peste, faceti-va ordine in suflet, si ganditi-va, ca al nostru corp de femeie ESTE PERFECT, asa l-a facut Dumnezeu, si stie exact ce are de facut. Drept dovada toata sarcina este un proces meticulos si minunat unde toate se intampla dupa un pattern uimitor. Aveti incredere in corpul vostru ca stie ce are de facut. Colaborati si discutati cu copilul din burtica atunci cand apare, si el va sti si el ce are de facut. Totul se intampla SIMPLU si NATURAL daca lasati voi sa se intample. 

O femeie este PROPRIA SA STAPANA. O femeie va decide pt ea, nu medicul, nu sotul, nu rudele. Daca are incredere in corpul ei si in menirea ei pe pamant va reusi. Totul porneste de la psihic.

Succes, dragele mele! Si mult curaj. Si multa incredere. Nu va bazati de doctori si diagnostice. Bazati-va pe voi inseva.