O sa incep cu pauza de pranz. Intre ora 12 jumate la pranz si 3 aici nimeni nu lucreaza (nu stiu cum e la Paris, eu vorbesc de provincie): toate alimentarele sunt in pauza de masa, bancile sunt inchise, nu poti plati o factura, nu poti cumpara o apa. Pe strada e agitatie maxima, dar nu in sensul ca e trafic; lumea se plimba sau sta asezata pe banci, pe jos, pe unde se nimereste, si mananca sandwichuri, sau isi desfac pachetele de mancare aduse de acasa si se pun pe mancat, fara nici o jena. E clar, 2 ore la pranz, nu ai ce face, trebuie sa renunti la orice planuri si sa te asezi si tu pe trotuar sa halesti ceva, ca sa fii in rand cu lumea.
Prin birouri se pleaca la ora pranzului pe la restaurantele din zona, unii mai norocosi dau o fuga chiar pana acasa pentru o gustare copioasa si eventual o siesta rapida.
E ca si cum dintr-o data cand suna ceasul 12, timpul se opreste in loc. Oamenii se relaxeaza. Nimeni nu te judeca daca te odihnesti timp de 2 ore la pranz. Se presupune ca ai muncit destul pana in 12 si vei mai munci suficient dupa ora 2 sau 3 pana seara la 5 sau la 6. Daca stau sa calculez, aici se munceste de fapt 7 ore pe zi, nu 8 sau 9 ca in Romania. Nu ca ar fi oamenii mai lenesi, dar au anumite obiceiuri pe care le respecta cu strictete. In schimb daca te apuci sa mananci pe la 3 sau 4 dupa amiaza deja e ciudat. Eu una mananc cand mi-e foame, nu tin cont de ora, dar aici este imposibil, in primul rand pentru ca restaurantele nu servesc mancare decat intre 12 si 2 apoi abia seara dupa 6. Deci daca te apuca foamea dupa amiaza nu ai alta solutie decat sa-ti cumperi ceva de la un supermarket (care din fericire e deschis la ora aia !) sau sa te infrupti din pachetelul de acasa pregatit cu minutiozitate din timp.
Dupa ce iau masa la pranz francezii isi beau cafeluta undeva la o cafenea, unii din ei se duc in parc si citesc o carte. De exemplu daca iti ia o ora sa mananci, si ti-a mai ramas o ora, nu te duci ca prostu la birou si iti reiei activitatea ci iti valorifici si a doua ora de pauza relaxandu-te pe o banca in parc cu cartea in brate sau stai la o vorba cu colegii pe terasa. Si nimeni nu-ti zice absolut nimic. Asa e normal. E pauza ta, e dreptul tau sa stai, sa nu faci nimic. Doua ore.
Daca ar auzi asta angajatorii din Romania, s-ar cruci. La noi pranzul se ia mereu pe fuga, iar daca stai mai mult de 15 minute la bucataria sau cantina firmei deja esti susceptibil sa primesti priviri rautacioase din partea colegilor, iar daca mai ai tupeul sa scoti si o carte din geanta, deja intreci orice bun simt. Pentru a atinge standardele locale trebuie sa fii capabil sa lucrezi non stop. Ciudat e ca Franta prospera in continuare dar noi suntem inca in profunda recesiune. Cum e posibil? Stau si ma intreb la ce nivel se simte oare productivitatea romanilor.
In orice caz, sa te duci la magazin la ora 1 ziua si sa pupi usa nu e chiar placut. Iar daca nu-ti cumperi paine pana in ora 7 risti sa ramai fara paine pana a doua zi, caci nu mai ai de unde. E inchis peste tot. Orele de odihna la fel ca si orele de munca sunt sfinte. O fi bine, o fi rau, ramane de vazut.
Prin birouri se pleaca la ora pranzului pe la restaurantele din zona, unii mai norocosi dau o fuga chiar pana acasa pentru o gustare copioasa si eventual o siesta rapida.
E ca si cum dintr-o data cand suna ceasul 12, timpul se opreste in loc. Oamenii se relaxeaza. Nimeni nu te judeca daca te odihnesti timp de 2 ore la pranz. Se presupune ca ai muncit destul pana in 12 si vei mai munci suficient dupa ora 2 sau 3 pana seara la 5 sau la 6. Daca stau sa calculez, aici se munceste de fapt 7 ore pe zi, nu 8 sau 9 ca in Romania. Nu ca ar fi oamenii mai lenesi, dar au anumite obiceiuri pe care le respecta cu strictete. In schimb daca te apuci sa mananci pe la 3 sau 4 dupa amiaza deja e ciudat. Eu una mananc cand mi-e foame, nu tin cont de ora, dar aici este imposibil, in primul rand pentru ca restaurantele nu servesc mancare decat intre 12 si 2 apoi abia seara dupa 6. Deci daca te apuca foamea dupa amiaza nu ai alta solutie decat sa-ti cumperi ceva de la un supermarket (care din fericire e deschis la ora aia !) sau sa te infrupti din pachetelul de acasa pregatit cu minutiozitate din timp.
Dupa ce iau masa la pranz francezii isi beau cafeluta undeva la o cafenea, unii din ei se duc in parc si citesc o carte. De exemplu daca iti ia o ora sa mananci, si ti-a mai ramas o ora, nu te duci ca prostu la birou si iti reiei activitatea ci iti valorifici si a doua ora de pauza relaxandu-te pe o banca in parc cu cartea in brate sau stai la o vorba cu colegii pe terasa. Si nimeni nu-ti zice absolut nimic. Asa e normal. E pauza ta, e dreptul tau sa stai, sa nu faci nimic. Doua ore.
Daca ar auzi asta angajatorii din Romania, s-ar cruci. La noi pranzul se ia mereu pe fuga, iar daca stai mai mult de 15 minute la bucataria sau cantina firmei deja esti susceptibil sa primesti priviri rautacioase din partea colegilor, iar daca mai ai tupeul sa scoti si o carte din geanta, deja intreci orice bun simt. Pentru a atinge standardele locale trebuie sa fii capabil sa lucrezi non stop. Ciudat e ca Franta prospera in continuare dar noi suntem inca in profunda recesiune. Cum e posibil? Stau si ma intreb la ce nivel se simte oare productivitatea romanilor.
In orice caz, sa te duci la magazin la ora 1 ziua si sa pupi usa nu e chiar placut. Iar daca nu-ti cumperi paine pana in ora 7 risti sa ramai fara paine pana a doua zi, caci nu mai ai de unde. E inchis peste tot. Orele de odihna la fel ca si orele de munca sunt sfinte. O fi bine, o fi rau, ramane de vazut.
4 comments:
Ah, mie mi se pare mult mai bine asa. Suntem mai productivi cind avem timp recreational, in care ne calmam si revitalizam, decit cind in orele de lucru permanent suntem distrasi si necointeresati.
Adica vrei sa spui ca e mai bine sa ai pauza la pranz 15 minute ca apoi sa pleci acasa mai devreme si sa te relaxezi cum vrei? Asta ar fi minunat numai ca programul de munca la firmele private din Romania se termina de cele mai multe ori dupa ora 6 jumate, iar daca mai locuiesti si in Bucuresti, faci o ora pana acasa, cu masina sau cu metroul, iar cand ajungi, nu apuci decat sa mananci si sa faci un dus, sa speli vasele si deja s-a facut 11 seara si te simti rupt de oboseala. Crede-ma am avut acest program timp de 8 ani pana sa plec din tara. Era super obositor si frustrant pt ca simteam ca nu aveam deloc timp pt mine. Oricum eu sunt de parere ca productivi putem fi numai cateva ore pe zi, nu mai mult, oricat de mult am trage de noi. In fine, depinde de fiecare, cum se poate mobiliza.
Salut, salut!
Intr-o doara mi-am reamintit si eu pe blogul tau si, citind acest post, m-am simtit ...profund francez: de la pauza de o ora pe care o fructific la maxim intr-un parc din apropierea strazii Cristescu Dima ( :) ) mancand, citind sau chiar vegetand pe o banca si punand pariuri cu privire la urmatoarea frunza ce va cadea din copacul de peste drum, pana la "embargoul" pe care, intr-un mod "donquijotist", incerc sa il impun cumparaturilor din magazine duminica sau la anumite ore tarzii, tocmai in speranta iluzorie ca odata ca scaderea cifrei de afaceri a acestora pe acele segmente orare si timpul de munca al napastuitilor angajati din supermarketuri se va reduce.
Quelqu'un dans un pays fascinant et intemporel
Nu pot decat sa ma bucur ca ai hotarat sa profiti din plin de pauza de masa si sa te deconectezi macar pentru o ora de treburile biroului! ;) Tine-o tot asa dar nu uita sa si mananci!
Post a Comment