Amboise este unul dintre castelele mele preferate in Franta; in primul rand pentru ca reprezinta expresia vie a artei arhitecturale din perioada Renasterii si in al doilea rand pentru ca istoria lui este legata intrinsec de numele lui François I, regele ctitor si morarhul deschizator de drumuri care a contribuit la inflorirea Frantei pe plan intern si extern in prima jumatate a secolului 16.
Bineinteles, mai subzista elemente medievale in ansamblul constructiei, situata in mod fericit chiar pe malul Loirei, pe o culme care ofera si avantajul unui peisaj magnific, ce poate fi admirat de pe terasele castelului, la inaltime destul de mare.
Si apoi, multa lume cand spune "Amboise" se gandeste imediat la Leonardo da Vinci, geniul sculptor si pictor (dar nu numai, sa nu uitam numeroasele sale inventii tehnice care au avut efectul unei revolutii). Acesta si-a petrecut ultimii ani din viata la Amboise, ce-i drept locuind in apropiere (la Clos-Lucé) dar fiind prezent mereu in preajma regelui pentru a pune in practica ideile sale extraordinare.
Recunosc, eu m-am dus la Amboise pentru François I si imaginea lui, atat de pierduta in timp, dar care inca mai domina locul in mod evident, dupa 5 secole. Dar, chiar si inainte de el, Amboise a fost multa vreme considerat un punct strategic pe valea Loirei, sa amintim cel putin asezarea care exista aici in antichitate, reuniunea dintre Clovis si regele vizigotilor in 504, dar si fortificatia medievala cea mai protejata din zona in acele timpuri. Incepand cu 1434 castelul este confiscat de regele Frantei Charles VII si devine domeniu regal, fiind locuinta preferata a lui Charles VIII. El este cel care decide sa extinda si sa infrumuseteze fortificatia medievala invitand artisti italieni la curte. Aceastia reusesc sa transforme Amboise intr-un veritabil palat. Opera sa este continuata de Louis XII dar mai ales de François I.
Stau si ma intreb daca nu cumva acest François I a fost un fel de Stefan cel Mare al nostru, atat de mester si priceput la toate, cu un spirit artistic desavarsit si manuitor de arme. Prezenta lui am simtit-o cu aceeasi pregnanta la Fontainebleau, Blois, Saint-Germain-en-Laye. Omul acesta pe unde a calcat a lasat ceva frumos in urma lui…
Revenind la castelul Amboise (nu pot sa-l numesc palat, pentru ca are mai mult alura de castel), Henri II si-a adus si el aportul in ceea ce priveste dezvoltarea arhitecturala a domeniului. Incepand cu Henri III regalitatea pierde cu totul interesul pentru Amboise, preferand alte locuinte, astfel incat castelul este folosit multa vreme mai mult sau mai putin drept inchisoare de lux pentru personaje din viata politica. Tot ce s-a intamplat dupa aceea este mult prea dureros ca sa poata fi povestit si e o minune astazi ca o mare parte din ce a fost odata s-a pastrat sau a fost restaurat cu blandete.
Interiorul foarte frumos este decorat cu piese de mobilier ce imita epocile respective, a caror poveste o putem afla de la ghidul ce insoteste grupurile de vizitatori. Salle du Conseil, Salle des gardes, Chambre de Henri II – minunate! Am fost realmente fascinata de turnul Minimes, in care urci fara sa-ti dai seama ca intr-o spirala, mirosind peretii impregnati de atatea secole de istorie.
Gradinile nu sunt atat de vaste cum ma asteptam si nici la fel de frumoase ca la Fontainebleau dar merita vizitate. Interesant este ca totul se afla undeva la intaltime, iar cand parasesti castelul si ajungi in strada ai senzatia ca ai coborat dintr-o alta lumea. Straduta din fata intrarii este animata de o multime de terase, restaurante si buticuri de unde poti cumpara diverse suveniruri personalizate.
Concluzie: Amboise, un loc mirific ce debordeaza de istorie... Un loc ce ne face sa ne inchinam celor care au pus umarul cu atata drag si daruire la construirea unui asemenea edificiu durabil dar si sa ne punem intrebari. Oare ce cladire construita in secolul 20 va rezista macar un secol? Nici una... dar oare ei cum reuseau pe vremuri? Sa fie oare secretul jertvei umane sau un interes mai mare pentru viitor?
Photos Amboise
Bineinteles, mai subzista elemente medievale in ansamblul constructiei, situata in mod fericit chiar pe malul Loirei, pe o culme care ofera si avantajul unui peisaj magnific, ce poate fi admirat de pe terasele castelului, la inaltime destul de mare.
Si apoi, multa lume cand spune "Amboise" se gandeste imediat la Leonardo da Vinci, geniul sculptor si pictor (dar nu numai, sa nu uitam numeroasele sale inventii tehnice care au avut efectul unei revolutii). Acesta si-a petrecut ultimii ani din viata la Amboise, ce-i drept locuind in apropiere (la Clos-Lucé) dar fiind prezent mereu in preajma regelui pentru a pune in practica ideile sale extraordinare.
Recunosc, eu m-am dus la Amboise pentru François I si imaginea lui, atat de pierduta in timp, dar care inca mai domina locul in mod evident, dupa 5 secole. Dar, chiar si inainte de el, Amboise a fost multa vreme considerat un punct strategic pe valea Loirei, sa amintim cel putin asezarea care exista aici in antichitate, reuniunea dintre Clovis si regele vizigotilor in 504, dar si fortificatia medievala cea mai protejata din zona in acele timpuri. Incepand cu 1434 castelul este confiscat de regele Frantei Charles VII si devine domeniu regal, fiind locuinta preferata a lui Charles VIII. El este cel care decide sa extinda si sa infrumuseteze fortificatia medievala invitand artisti italieni la curte. Aceastia reusesc sa transforme Amboise intr-un veritabil palat. Opera sa este continuata de Louis XII dar mai ales de François I.
Stau si ma intreb daca nu cumva acest François I a fost un fel de Stefan cel Mare al nostru, atat de mester si priceput la toate, cu un spirit artistic desavarsit si manuitor de arme. Prezenta lui am simtit-o cu aceeasi pregnanta la Fontainebleau, Blois, Saint-Germain-en-Laye. Omul acesta pe unde a calcat a lasat ceva frumos in urma lui…
Revenind la castelul Amboise (nu pot sa-l numesc palat, pentru ca are mai mult alura de castel), Henri II si-a adus si el aportul in ceea ce priveste dezvoltarea arhitecturala a domeniului. Incepand cu Henri III regalitatea pierde cu totul interesul pentru Amboise, preferand alte locuinte, astfel incat castelul este folosit multa vreme mai mult sau mai putin drept inchisoare de lux pentru personaje din viata politica. Tot ce s-a intamplat dupa aceea este mult prea dureros ca sa poata fi povestit si e o minune astazi ca o mare parte din ce a fost odata s-a pastrat sau a fost restaurat cu blandete.
Interiorul foarte frumos este decorat cu piese de mobilier ce imita epocile respective, a caror poveste o putem afla de la ghidul ce insoteste grupurile de vizitatori. Salle du Conseil, Salle des gardes, Chambre de Henri II – minunate! Am fost realmente fascinata de turnul Minimes, in care urci fara sa-ti dai seama ca intr-o spirala, mirosind peretii impregnati de atatea secole de istorie.
Gradinile nu sunt atat de vaste cum ma asteptam si nici la fel de frumoase ca la Fontainebleau dar merita vizitate. Interesant este ca totul se afla undeva la intaltime, iar cand parasesti castelul si ajungi in strada ai senzatia ca ai coborat dintr-o alta lumea. Straduta din fata intrarii este animata de o multime de terase, restaurante si buticuri de unde poti cumpara diverse suveniruri personalizate.
Concluzie: Amboise, un loc mirific ce debordeaza de istorie... Un loc ce ne face sa ne inchinam celor care au pus umarul cu atata drag si daruire la construirea unui asemenea edificiu durabil dar si sa ne punem intrebari. Oare ce cladire construita in secolul 20 va rezista macar un secol? Nici una... dar oare ei cum reuseau pe vremuri? Sa fie oare secretul jertvei umane sau un interes mai mare pentru viitor?
Photos Amboise
0 comments:
Post a Comment