Nasterea la Medicover - pro si contra

Desi a trecut un an si aproape 3 luni de cand am nascut, nu am apucat sa scriu acest articol, dar am regasit notitele care mi le-am facut atunci, imediat dupa nastere, asa ca as vrea sa va impartasesc si voua din experienta mea, plusuri si minusuri, maternitatea Medicover Bucuresti.

Ce nu mi-a placut:
- Lipsa totala de varietate in ce priveste mesele - se servea acelasi gratar cu legume de 2 ori pe zi, si la pranz si seara, gratarul fiind foarte tare, imposibil de mestecat. Micul dejun era total neadaptat pt o femeie care alapteaza. La prima nastere la Sanador mancarea a fost excelenta.
- Personal nereceptiv - nu intra nimeni la mine cu orele daca nu apasam pe buton sa le chem. Nu ma chemau la toaleta de dimineata decat daca le intrebam/ceream eu (ceea ce e nu e normal, pt ca e obligatorie dupa nastere!). Pe bebe l-au spalat dupa caca foarte superficial.
- O asistenta foarte dura m-a manevrat ca pe un animal la una dintre toaletele de dimineata/seara, si m-am rugat la Dumnezeu sa nu mai pice pe tura cat am stat eu internata...
- In camera fotoliu rupt si uzat. Consumabile putine, trebuia sa ceri totul, nu iti aduceau hartie, absorbante, scutece, crema, decat daca cereai
- Chiar daca platisem pt un sejur de 3 zile / 2 nopti, o asistenta m-a intrebat a doua zi dupa nastere daca nu vreau sa plec acasa mai devreme... (senzatia a fost sa vor sa scape de mine cat mai repede)
- Nu exista securitate in maternitate, intra cine vrea, poate sa urce oricine la etajul cu mame si bebelusi, fara sa fie verificat si intrebat unde merge
- Personal care se contrazice - o asistenta mi-a recomandat sa beau 2 litri de ceai, alta mi-a zis sa beau 4..., una sa tin pe bebe la san 15 minute, alta 30 minute. Pe cine sa crezi?
- Nu aduceau ceaiul de alaptat in termos, ci intr-un ulcior. Se racea foarte repede. A trebuit sa-mi aduc de acasa termos. (La Sanador aduceau in termos)
- Geamuri fumurii prin care nu vedeai nimic afara, foarte deprimant, fara lumina naturala. Eu am nascut in noiembrie, deci chiar simteam nevoia sa patrunda putina lumina in camera...
- Ca sistem de incalzire nu au decat aer conditionat! Foarte nociv pt bebe, pt ca ii batea exact in cap, si trebuia sa-i schimb mereu pozitia. Nu exista calorifer!
- I-au dat lui bebe lapte praf fara sa ma intrebe cand l-au pus la lampa (avea icter), desi mi-am exprimat clar dorinta ca vreau sa incerc sa-l alaptez.
- D-na doctor care m-a vazut in dimineata dinaintea nasterii (am ajuns la spital cu contractii, am crezut ca sunt false) mi-a zis ca am colul inchis si m-a trimis acasa spunand ca poate dura inca o saptamana pana la nastere... si in acceasi seara m-am intors iar la spital si m-ai internat cu dilatatie 4... Dna doctor nestiutoare se numeste Alina Ion. Feriti-va de ea pe cat posibil. Chiar m-a luat peste picior ca erau prea neinsemnate contractiile mele si ca ma agit degeaba.

Ce mi-a placut:
Nasterea efectiv a fost singura care a decurs cum mi-am dorit. Atmosfera relaxanta (inafara de tipetele mele). Am stat in ce pozitie am vrut, mi-au respectat toate dorintele (depinde si de doctor, cu el negociezi). Au fost atenti si rabdatori cu mine in sala de nasteri. Super doctor, dar cred doar el este asa in toata tara asta... va dau numele in privat. Mi l-au pus pe bebe la piept imediat dupa nastere si a stat cu mine pana au scos placenta. Au taiat cordonul cand nu a mai pulsat placenta. Totul a decurs conform planului meu de nastere.

La culcare cu copiii

II hranesc, le fac baita/dus dupa caz, ne pregatim de somn, cel mare se spala pe dinti. Chiar cand vrem sa ne punem in pat, bebe (de 1 an) face caca. Ok, il sterg, il spal la fundulet, il schimb, il las pe jos cateva minute cat sa ma duc pana la bucatarie. Ma intorc, imi dau seama ca iar a facut. Iar il schimb, il spal, il imbrac. Ne punem in pat, stingem lumina, si aprindem veioza. Cel mare (6 ani): "Vreau biscuiti, mi-e foame". Eu: "Cum ti-e foame, abia ai mancat acum jumatate de ora!". Nu scap. Incepe sa repete acelasi lucru, ca vrea biscuiti. Aprindem lumina, mergem la bucatarie. Le dau la amandoi biscuiti cu ceai. Strang si mergem la baie sa se mai spele o data pe dinti cel mare. Apoi mergem in pat, in speranta ca de data asta se culca. Cel mare se culca, eu ma pun sa alaptez. Cel mare: "Vreau pipi". Eu: "What? abia ai facut pipi inainte sa-ti fac dus." Cu copilul la san ma deplasez usor pana la usa baii si ii aprind lumina (ii este frica sa mearga singur pe intuneric). Revine. Se pune in pat. Ofteaza: "mami, vreau apa." Oops, exact asta uitasem sa pregatesc, desi o fac seara de seara, imi mai scapa. Cu copilul mufat la san ma duc la bucatarie si ii aduc cana cu apa. Ma gandesc in mintea mea ca s-au epuizat toate - mancat, baut apa, pipi, deci urmeaza sa se culce. Termin de alaptat si incep sa-l legan pe picioare pe cel mic, care e aproape adormit, pana incepe cel mare sa tuseasca. Bebe deschide ochii la fiecare tusit si se uita in jur. Moment dificil. S-a linistit cu tusea dupa 5 min: "Mami, vreau poveste". Zic: "Stai sa adoarma fratiorul tau si povestim impreuna". Se enerveaza si incepe sa loveasca patul cu picioarele. Cel mic deschide ochii nedumerit. Il rog frumos sa stea linistit ca sa adoarma cel mic. Se imbufneaza si imi intoarce spatele. Apoi constata ca trebuie sa-si sufle nasul. Nu avem hartia la indemana, este pe raft la distanta de 1 metru. Il rog sa se duca singur sa si-o ia. Initial nu vrea. Ii explic ca nu pot si se duce in final. Revine cu hartia si sufla nasul zgomotos. Cel mic se agita, nu doarme profund. Dupa ceva timp, in sfarsit adoarme cel mic si il las deoparte. Il imbratisez pe cel mare si spunem povestea in soapta. Il mangai pe cap si adoarme zambind. Peste 15 min se trezeste cel mic urland ca din gura de sarpe. Il pun iar pe picioare si il legan. Se linisteste. Cand incerc sa il las de pe picioare se rostogoleste pe burta si se trezeste iar. Iar il legan. Bine ca doarme cel mare macar. Cu unul singur treaz e mai usor. Adoarme in sfarsit bebe dupa vreo 15 minute. Il las si ma duc la bucatarie sa mai fac cate ceva. Dupa vreo ora, se ridica cel mare din pat si se uita in jur, nu ma vede. Striga: "mami, unde esti?" smiorcait. Vin la ei. De la strigatul lui se trezeste cel mic si o iau de la capat cu adormitul. Peste vreo jumatate de ora alaptez iar. Pe la miezul noptii in sfarsit e liniste in casa. Vor mai urma cateva reprize de alaptat in timpul noptii, poate plansete. Nimic neobisnuit. Ma uit la ei ce frumos dorm, asa linistiti si inocenti. Zambesc. E dificil, dar sunt o mamica fericita!

Cum scapi de sinuzita

Metoda sigura, testata de nenumarate ori, o aplic de la primele simptome si nu mai ajung la forme grave cu dureri de cap:

1) De 2-3 ori pe zi irigatii in nas cu apa sarata (cam 1 lingurita la jumate de litru). Apa sa fie calduta. Luati cu seringa fara ac apa si in pozitie capul drept, introduceti in jet rapid apa in nas, lasati sa curga. Repetati de cateva ori. O sa vedeti ca vor incepe sa curga mucozitati verzi. Astfel veti curata sinusurile si mucusul nu se va mai acumula, asa incat sa va creeze disconfort si dureri de cap.

2) Seara inainte de somn masati fruntea cu crema de galbenele cam 10 minute, dar atentie, nu masaj facial! Apasati tare cu degetele (cel mai bine sa va maseze alta persoana, pt eficienta) pana simtiti ca va dor sinusurile. Masati de pe mijlocul fruntii spre extremitati, astfel ajutand presiunea mucusului sa se imprastie, si sa nu ramana intr-un singur loc (ceea ce cauzeaza durerile de cap)

3) Dupa masajul cu crema de galbenele aplicati pe frunte sare grunjoasa incalzita invelita in mai multe prosoape (fruntea trebuie sa fie hidratata din abundenta cu crema de galbenele pt a evita iritarea/inrosirea zonei). Scoateti treptat cate un prosop pana se raceste. Procedura se face in pozitie culcata.

Dupa 2-3 seri de tratament, garantez reusita! Nu luati antibiotic! Nu este nevoie. Va otraviti organismul degeaba si riscati sa ajungeti in acelasi punct in cateva saptamani.

Cum am scapat de endometrioza

Nu am mai scris demult pe tema asta si simt nevoia de un fel de "closure" pt publicul care ajunge la articolele mele si se intreaba ce noutati sau recomandari mai am in domeniu...

Ca sa recapitulez, am suferit acut de endometrioza din 2009 pana in 2011, timp in care am facut o laparoscopie, mi s-a rezectat ovarul drept, mi-au curatat aderentele, care erau destul de extinse (deja intestinul era lipit de uter pe o latura). M-am recuperat foarte greu, tratament hormonal 6 luni, menopauza indusa pt a lasa timp sa se cicatrizeze locul dupa rezectie. Apoi tratament pt stimulare ovariana timp de aproape un an. In acel an 2010-2011 mi-am schimbat complet viata, am fost plecata la un master in Franta si deci am luat pauza de la toate gandurile si grijile mele legate de aceasta boala si de obsesia de a ramane insarcinata. Intre timp mi-a revenit ovulatia si in 2011 exact la finalul masterului cand m-am intors acasa am aflat ca eram insarcinata, fara a depune eforturi. Am avut o sarcina normala, fara probleme, am nascut natural. Dupa aceea nu am mai avut probleme o perioada, incepusem sa am din nou dureri la 3 ani dupa nasterea copilului, cu riscul de a reveni boala, dar o forma mai usoara.

Prin 2016 am descoperit Noua Medicina Germana si am inceput sa studiez, ca sa pot sa-mi explic originea tuturor ptoblemelor mele de sanatate, in special endometrioza, care m-a dus pe culmile durerii. Am aflat ca sufera de aceasta boala in special femeile care isi doresc foarte mult sa ramana insarcinate dar nu reusesc, sau care au pierdut deja o sarcina, femeile care avanseaza foarte mult pe plan profesional, sunt trecute de 30 ani si nu au timp sa isi intemeieze o familie, dar in sinea lor tanjesc dupa a procrea (instinctul de mama isi spune cuvantul), sau care in general isi doresc foarte multe de la viata dar au senzatia ca au foarte putin, care nu sunt multumite deloc de viata lor. Aceasta NEMULTUMIRE si DURERE SUFLETEASCA, aceasta FRUSTRARE si acest CONFLICT INTERIOR duc la aparitia simptomelor si manifestarilor endometriozei. Insa totusi nu astea ne fac sa fim foarte bolnave si DIAGNOSTICUL. Din proprie experienta va spun, cand nu stiam de ce boala sufeream, durerile erau acceptabile. Odata mers la doctor si descoperit boala, odata ce au fost pronuntate cuvintele "BOALA INCURABILA" am inceput sa ma simt mult mai rau! Mai ales ca am stat sa citesc pe internet tot felul de informatii si marturii si m-am ingrozit. Ma simteam muribunda. Ma simteam pierduta. Ma simteam o victima a sortii, fara sanse de recuperare. Eram un om BOLNAV pana in maduva oaselor. La cateva zile dupa diagnostic au inceput durerile groaznice. Nu mai puteam trai fara analgezice. Nu plecam nicaieri fara ketonal sau fiole de algocalmin. Dar tot ma durea ingrozitor. Boala a avansat de la stadiul 1 la stadiul 3 in doar 2 luni de zile. Apoi a urmat operatia. 

Studiind Noua Medicina Germana am realizat care era natura conflictului meu interior. Obsesia de a ramane insarcinata, care ma urmarea zi si noapte. Ma simteam o femeie inutila fara un prunc in pantece. Dar am reusit. Am reusit. Detasandu-ma de aceste ganduri, facand altceva, schimbandu-mi stilul de viata, am reusit sa raman insarcinata. M-am linistit. Toata sarcina imi repetam in gand "SUNT O FEMEIE NORMALA, SANATOASA, FERTILA". 

De ce a revenit boala la 3 ani dupa nastere? Pt ca am realizat ca imi doresc cu disperare al doilea copil. Nu am bagat in seama doctora care mi-a recomandat analize peste analize, investigatii. Mi-am bagat picioarele in medicina alopata. Nu am mai avut incredere decat in mine si forta mea interioara. Mi-am repetat iarasi la nesfarsit in gand ca sunt o femeie sanatoasa si fertila. Am reusit si a doua oara. Trebuie sa crezi cu adevarat in ceva ca sa se indeplineasca. Nu il ruga pe Dumnezeu sa iti dea ce iti lipseste, trebuie doar sa-i multumesti pt ce ai, El stie singur ce ai tu nevoie. Si iti da, pana la urma, daca EL considera ca poti duce.

Acum realizez ca nu voi mai suferi de aceasta boala niciodata. Sunt o femeie implinita. Am doi copilasi minunati. Mi-am indeplinit misiunea in aceasta viata. Voi avea grija de ei cat voi putea. Sper sa le transmit si lor aceasta putere interioara de a lupta cu influentele exterioare. Nu ascultati ce zic altii, ce zic doctorii, nu va puneti sperantele in altcineva decat in voi inseva. Numai o femeie are puterea, ea, de una singura, sa-si schimbe viata in bine, crezand in capacitatile ei, lasate de la Dumnezeu, naturale, de a procrea, de a inflori, de a realiza tot ce isi propune. Nu va lasati influentate de pareri, ghidati-va dupa propriul instinct, caci nu va da gres. 

SUNTETI NISTE FEMEI MINUNATE, SANATOASE, NORMALE, FERTILE. Nu uitati asta. Si nimeni nu are dreptul sa va faca sa credeti altceva. Aveti incredere in propria judecata si in propriul instinct. 

Pt cele care incearca sa ramana insarcinate si nu reusesc, cheia este in voi inseva, sigur exista pe undeva un blocaj psihic, care nu va lasa sa procreati. Uitati-va putin in oglinda mintii voastre, analizati ce va nemultumeste, ce va ingrijoreaza, incercati sa treceti peste, faceti-va ordine in suflet, si ganditi-va, ca al nostru corp de femeie ESTE PERFECT, asa l-a facut Dumnezeu, si stie exact ce are de facut. Drept dovada toata sarcina este un proces meticulos si minunat unde toate se intampla dupa un pattern uimitor. Aveti incredere in corpul vostru ca stie ce are de facut. Colaborati si discutati cu copilul din burtica atunci cand apare, si el va sti si el ce are de facut. Totul se intampla SIMPLU si NATURAL daca lasati voi sa se intample. 

O femeie este PROPRIA SA STAPANA. O femeie va decide pt ea, nu medicul, nu sotul, nu rudele. Daca are incredere in corpul ei si in menirea ei pe pamant va reusi. Totul porneste de la psihic.

Succes, dragele mele! Si mult curaj. Si multa incredere. Nu va bazati de doctori si diagnostice. Bazati-va pe voi inseva.

A few reasons to enjoy "Being Erica"

- If you are tired of typical American TV shows, here's a getaway (Canadian show). Touching, sweet but not overwhelming, mingling reality and SF in a reasonable, enjoyable way.

- The show actually has a point, and offers quite a life lesson to everyone: when you're down, there is always a way to get over troubles and get back in the sadle, and the only one who could help you is yourself! Of course, there is a therapist in the show, but not everybody affords going to a therapist. You can simply become your own therapist, review your entire life, write a list of regrets, and instead of going back in time to fix them, as Erica did, just learn to live with them, see them in a different light, or get rid of them as soon as possible. By the time Erica becomes a therapist in season 4, you should be capable of handling any situation without despair, stay calm and resolute about your most difficult decisions, remain focused on the future rather than the past. Once you get rid of regrets there's nothing holding you back, you are able to let go of everything that happened in the past and open a new symbolical door towards the future.

- Makes you wanna travel through time! Erica's therapy makes it so real and accessible.

- Makes you perceive doors from a different perspective! Every door becomes a new potential world - into your past or your future. More respect for doors! :-) Wish the doors in my life were so flexible!

- Makes you wanna wear a lot of dresses! Erica's collection of dresses is amazing. She rarely wears anything else. She' so feminine and natural... a good example to all women who have no idea how to become more attractive.

- Makes you wanna clean up the mess in your life and start all over again, as Erica did, having a new approach to life - more positive, more optimistic, more considerate towards others, in order to avoid other regrets added to the list!

- At least two or three nice love stories to watch out - Julianne & Brent, Dr Tom & Amanda, Sam & Lenin, and my favorite - Erica & Kai (I don't particularly like Adam...)

501ème anniversaire de la mort d'Anne de Bretagne

Anne de Bretagne, née le 25 janvier 1477 à Nantes et morte le 9 janvier 1514 à Blois,
duchesse de Bretagne et, par ses mariages, deux fois reine de France.

Mon personnage préféré de l'histoire de la France.

De ce sarbatorim Craciunul pe 25 decembrie?

Nici un text crestin nu precizeaza clar in cifre data si anul nasterii lui Isus. Suntem nevoiti sa le deducem din diverse surse.
Nu ne indoim de faptul ca s-a nascut anume in acea perioada, dar parerile sunt impartite in privinta datei exacte. Istoric vorbind, el s-ar fi nascut in jurul anului 7 inainte de Hristos si nu in anul zero. Avand in vedere faptul ca in scrierile biblice sunt mentionati ciobani la pascut oile in momentul nasterii lui Isus, nu ne putem imagina ca s-ar fi intamplat in plina iarna, ci poate undeva prin septembrie-octombrie.
Tot ce putem sa aflam din evanghelii este ca s-a nascut in perioada imparatului Irod, marele tiran. Dar Irod a murit in anul 4 i.de H, aceasta data fiind atestata in toate documentele istorice ale vremii. Ceea ce inseamna ca Isus s-a nascut inainte de anul pe care acum in consideram anul nasterii sale. E greu sa se determine exact anul, dar ar fi fost intre anul 7 si anul 4 inainte de H. Pentru a ne apropia mai exact de anul respectiv, sa ne aducem aminte de steaua luminoasa a magilor. Cu siguranta in noaptea nasterii sale s-a produs un fenomen astrologic iesit din comun, pt a explica aparitia unei lumini puternice pe cer. In prezent astrologii, prin formule si calcule pe calculator, pot reproduce toate evenimentele astrologice produse cu mii de ani in urma. Ei afirma ca in anul 0 nu s-a intamplat nimic iesit din comun pe cerul Bethleemului in luna decembrie. In schimb au notat un eveniment spectaculos in data de 05 decembrie anul 7 inainte de H. Jupiter s-a apropiat de Saturn foarte mult de 3 ori la rand, fenomen care se produce extrem de rar (in 3000 de ani numai de 13 ori), vizualizat de pe pamant sub forma unei lumini foarte puternice. Tripla conjonctiune a celor doua planete a fost interpretata de catre oamenii din acele timpuri ca un semn divin.
In ceea ce priveste data de 25 decembrie - la baza sarbatorii de Craciun este o sarbatoare pagana care diviniza zeul soarelui, fixata nu intamplator in ziua solstitiului de iarna. Aceasta sarbatoare era foarte indragita de toti oamenii. Conform traditiei se organizau mese festive si se chefuia in noaptea cea mai lunga a anului.
Decizia de a sarbatori Nasterea lui Isus pe 25 decembrie a fost luata de catre biserica in jurul secolului 4 d. H. pe baza sarbatorii pagane la care oamenii nu erau gata sa renunte usor. Reprezentantii bisericii crestine au fost asadar nevoiti sa le combine pe cele doua si sa-i dea acestei date o noua semnificatie.

De ce ii admir pe rusi uneori

Pentru ca stiu sa-si pretuiasca valorile si isi respecta artistii, indiferent de varsta acestora. In Rusia au loc foarte multe concerte, mai ales in preajma sarbatorilor, dar nu numai, la care participa cei mai cunoscuti si mai in voga cantareti de muzica usoara. Printre invitati figureaza mereu nume grele ale muzicii rusesti, unii foarte in varsta deja, dar foarte iubiti si aclamati de public. E frumos ca acest popor nu uita niciodata de cei mai in varsta, ii baga in seama, ii iubeste, ii aplauda, ii respecta pana acestia se retrag din activitate sau pana mor. Poate suna plictisitor si de neinteles pentru noi, romanii, care avem tendinta sa apreciem numai ce e modern. E pacat ca tinerii nostri nu au avut ocazia niciodata sa asculte muzica romaneasca a anilor 60-70-80, cantareti mai in varsta, din simpul motiv ca aceestia nu apar la televizor, nimeni nu-i promoveaza, nimeni nu le mai compune piese. Ei s-au pierdut usor usor  pana si din amintirea noastra, a celor care suntem ultima generatie care a mai prins comunismul. Multi rad cand aud de Angela Similea, Dan Spataru sau Maria Tanase. Dar pentru rusi, cantaretii lor din perioada comunismului sunt niste zei la care inca se inchina (si cei mai bogati din show-biz-ul autohton). E frumos sa vezi ca exista o asemenea atitudine. Si concertele lor debordeaza de artisti tineri, formatii la moda, dar printre ei, se strecoara mereu si batraneii de baza ai muzicii rusesti. Ei sunt acolo, eterni si zambitori, primind mormane de flori din public si milioane de aplauze, nu neaparat pentru ultimele lor hituri ci mai ales pentru munca lor de o viata pe scena, pentru faptul ca le-au facut si le fac viata frumoasa prin simpla lor prezenta.

Religious behavior: Middle Ages vs 21st century

Ever since its creation, the church has been an influential institution but also a powerful weapon able to manipulate and hold people hostages of their own fears.

Let's see what really changed since the Middle Ages.

1) Pilgrimages
In medieval times people often travelled hundreds of miles just to see a relic, hoping for a miraculous cure. Churches kept whole bodies of saints, heads, arms, pieces of Jesuss cross, pieces of bone, hair and blood and were expecting pilgrims with bottles of the martyrs blood and even souvenirs.  Well, don't laugh too much. Thousands of people still go on pilgrimages every year in our century.
Stories of miracles used to circulate in the middle ages as well as presently and people believed them to be true, without any evidence. Curiously nobody has ever witnessed such events, we are only expected to believe the legends and fear vengeful saints. Back in those days, most stories were invented by the church to intimidate people, determine them to go on pilgrimages and spend money on saints. In fact, medieval pilgrimages were a huge industry relying on sales of badges, souvenirs, offerings. There are documents that prove that sometimes demonstrations of supernatural power were organized in advance to give people what they expected to see - resurection from the dead, miraculous cures (people were hired to produce miracles for profit). Despite clear evidence of corruption and fraud the church's grip on the medieval mind remained strong in medieval times as well as nowadays.

2) Intolerance of other religions
The word of the church was the word of God. It had the power to absolve sins, protect from evil. If you didn't accept the beliefs of the church you were simply an outsider, an enemy. The church showed a belligerant attitude towards the outsiders. Anyone who disagreed with the church was considered an heretic. In our century, being part of a congregation still means sharing 100% its principles and beliefs, otherwise you are considered an outcast. No idea of reform is ever taken seriously. Unfortunately, many priests sometimes forget that Christianity did not begin as a bellicose religion. Although preaching Jesus, the church takes a different view according to political or social circumstances and require its believers to hate, ignore, deny and even kill for a religious cause. Take for example the crusades - when the pope urged knights to defend Christianity and free Jerusalem from Muslims.

3) Fighting and dying for your faith
The crusades were wholly wars, approved and encouraged by the pope. The church authorised them and offered spiritual benefits in return. The battle between Christians and Muslims became the battle between good and evil. The Muslims could never forget our interferance so many centuries ago and the crusades consequences are felt even today. Our history is full of hatred towards Muslims, Jews, protestants, directed and initiated by the church. "Don't worry, you are doing God's work." Those who attacked the wealth of the church and its involvement in politics were executed. And even in our century, the church generally aims to root out all opposition.

4) Fascination with the supernatural
People used to believe and they still do that going to church can get them rid of diseases, misfortunes, and the evil eye. So, they all go to church, kiss icons and worship bones of saints hoping for a miracle. They do not realize that in fact they don't need intermediaries in their relationship with God and that miracles happen only when they are supposed to happen, according to God's will, not priests' or anyone else's. Your faith is not strong enough if you rely on someone else to do your prayers for you. That's been going on for centuries.

To conclude: the cult of saints still exists, the hostility towards other religions still exists, the great journeys of pilgrimage still go on. So, is there anything that really changed in our religious behavior since the Middle Ages? Not really. 

I could never really understand this need for belonging to a certain religious group, since we are all different, have different ideals and obviously perceive divinity in different ways. Centuries ago, just like nowadays, believers were and are ready to kill others (throw bombs in metro stations, organize terrorist attacks) or suicide (in Islam - Kamikaze) in order to impose their religion on others. The 21st century should be the age of reason, yet humankind continues to interpret saint scriptures as an excuse to do wrong.

Interesting facts about Christianism

1) According to the earliest Christian documents, Mary Magdalene was a close friend of Jesus, accompanied him everywhere, stood by his side when he was crucified, was the first to discover his resurrection. However, she is not an apostle, her role in Jesus' life has been forever minimized by the church just because she was a woman. Not to mention the legend of her being a prostitute, invented to decrease her credibility, as she tried to continue her friend's work by preaching (after all, she knew what she was saying, after spending so much time with the son of God!).

2) Mary, the mother of Jesus, is believed to have been a perpetual virgin all her life, but actually, she had other children after Jesus. The truth has been very well concealed by the church because the idea of a virgin divine mother suited the new religion's purposes. The same early documents prove the fact that Jesus had 4 brothers and even sisters. Just one reference to the family is mentioned in the New Testament, all the others have been deliberately deleted by the church. 

3) James, the brother of Jesus (traditionally half-brother), preached to the Jewish Christians for 30 years after Jesus' death, however, his role has also been minimized by the church, simply because he was the son of Mary, allegedly a perpetual virgin, but also because of the rivalry between James and Paul (at that time, the Church faced a choice between James’s or Paul’s versions of Christianity).

4) Many people have no idea that John the Baptist was also related to Jesus (a cousin, there is but one reference in the Bible, if you read carefully). Jesus looked upon him as a teacher and admired him very much. The Christian church tried to cover this family relationship for centuries and the admiration Jesus felt was regarded as unworthy for a divine figure.

5) Chistianism, at its foundations, is pioneered by the apostle Paul, who ironically never met Jesus in his life. His beliefs, which later became the basics of Christianity (especially Orthodox and Catholic), relied on a vision he once had, nothing more.

(inspired by - The Secret Family of Jesus, documentary, 2006, UK, by Robert Beckford)

Why do women enjoy "Desperate Housewives"?

Why do women like to watch "Desperate Housewives"? I guess each of them can easily identify with every one of the characters. I have always loved this show, especially the first 5 seasons, and found it hard not to be touched by Susan's natural awkwardness, Lynette's frankness, Gaby's spontaneity and Bree's accuracy.
These four types of personalities overlap so well with our own in different situations.
When cooking and cleaning the house, I am Bree.
When going out, wearing a sexy outfit, I am Gaby.
When taking care of my family, I am Lynette.
When falling in love and playing the victim, I am Susan.
Which one are you?

Sa demontam cateva mituri despre sarcina

1. Trebuie sa vorbesti cat mai mult cu bebe din burtica pentru ca el aude totul si memoreaza vocea mamei – si eu credeam orbeste in aceasta teorie dar s-a spulberat in momentul nasterii cand mi-am dat seama ca bebelusul o ia in intregime de la zero, si abia atunci incepe sa cunoasca lumea din jur. Faptul ca plange insistent si isteric chiar si atunci cand mama, cu vocea ei calda si blanda, incearca sa-l linisteasca, demonteaza teoria. Totul este strain pentru el in aceasta lume si nimic nu-l va linisti in primele zile sau chiar saptamani decat lapticul si somnul.

2. Muzica pe care o aude bebe din burtica va deveni preferata lui dupa ce se va naste, sau o va recunoaste cu siguranta – suna bine dar e o alta prostie. Tot ce aude el din burtica se sterge din memorie la nastere. Eu i-am cantat aceeasi melodie in fiecare noapte, dar dupa ce s-a nascut niciodata n-a reactionat la ea in vreun fel anume, sau macar sa zambeasca.

3. Incearca sa mananci diversificat in sarcina ca sa-l familiarizezi pe bebe cu toate gusturile si sa pape de toate – nu e chiar asa. Eu in sarcina am mancat zmeura, morcovi, castraveti si rosii la greu, iar bebe refuza sa le manance, face urat daca ii dau asa ceva (chiar si dupa 1 an). Acelasi lucru se spune si despre perioada alaptarii – mama trebuie sa aiba o alimentatie cat mai variata pentru a transmite la bebe preferintele prin lapte. Nu este valabil. Bebe o ia de la zero cu gusturile atunci cand incepe sa manance solid. Unele chestii ii plac, altele nu inexplicabil... nu are nici o legatura cu ceea ce ai mancat in sarcina sau in perioada alaptarii.

4. Daca in timpul sarcinii studiezi o anumita stiinta sau te pasioneaza ceva anume, se va transmite si la bebe. Deloc sau poate fi doar o coincidenta. Copilul va dezvolta propriile pasiuni care nu vor avea nici o legatura cu ceea ce a studiat mama in timpul sarcinii. Mama mea, de exemplu, pe toata perioada sarcinii a predat in particular biologia si chimia; eu insa nu am nici o predilectie pentru aceste materii, dimpotriva, nu le suport. Pe mine ma pasioneaza istoria Frantei si am citit cateva carti istorice in timpul sarcinii. Ma indoiesc insa ca baietelul meu imi va urma pasiunea.

5. Ecografiile nu dauneaza lui bebe – s-a demonstrat recent ca pana la urma ecografiile nu sunt chiar atat de inofensive. Eu nu am stiut si am facut foarte multe, la recomandarea medicului. Poate din acest motiv bebelusul meu este foarte irascibil si nelinistit.
Cititi mai multe aici:
http://apologeticum.wordpress.com/2010/04/13/avertisment-ecografiile-sunt-foarte-nocive/

A fi sau a nu fi vegetarian?

Recunosc ca desi ma simt uneori tentata sa incerc, ceva ma opreste. Vegetarienii adevarati ar spune ca nu sunt suficient de tare incat sa renunt la lactate si carne. Dar de fapt, cred ca ceea ce ma opreste sa fac acest pas este instinctul. Oricat de mult respect si admir vegetarienii, unii dintre ei mi se par exagerati. Acestia ridica veganismul la rang de religie si nu scapa ocazia sa tina prelegeri lacrimogene despre protectia animalelor si excesul de colesterol. Iata ultima chestie pe care am auzit-o: cica laptele de vaca apartine vitelusilor si nu noua... corect, insa ce facem cu laptele de vaca in surplus? Toata lumea stie ca vacile sunt mai laptoase decat noi... O dezbatere pe aceasta tema ar putea dura la nesfarsit, dar iata argumentele mele de baza pro si contra:

De ce sa fim vegetarieni?

1. Alimentele de origine vegetala sunt mai sanatoase pentru organism, continand mai putina grasime, mai multi carbohidrati, mai multe fibre si vitamine (foarte bun argument).
2. Alimentele de origine animala pot fi mai usor contaminate de micro-organisme patogene, virusuri, bacterii periculoase (insa si plantele/legumele/fructele pot fi stropite cu pesticide si injectate cu hormoni...)
3. Hrana vegetala este mai usor de digerat si asigura o stare generala a organismului mai buna (insa si o dieta echilibrata pe baza de carne nu dauneaza, totul e sa eviti excesul de grasimi)
4. Exista alimente vegetale care inlocuiesc cu succes alimentele de origine alimala dar nu si vice-versa (foarte bun argument)
5. Veganismul perpetueaza fauna planetei (daca am fi cu totii vegetarieni, poate ar fi valabil, dar pana atunci, nici o sansa) (p.s. - daca nu am mai sacrifica animale, ele s-ar inmulti si la un moment dat ar pune in pericol rezervele vegetale)

De ce sa nu fim vegetarieni?

1. A fi vegetarian costa foarte mult, desi multi vegetarieni sustin ca alimentele de origine animala sunt mai scumpe, este doar o iluzie. Daca vrei seminte/cereale/fructe eco, din surse sigure, trebuie sa platesti peste pretul pietei. Nu oricine isi permite (de exemplu laptele de soia este mai scump decat laptele de vaca).
2. Omul este un mamifer carnivor prin definitie, prezenta caninilor demonstreaza acest lucru. Inca de la inceputul timpurilor omul vana animale pentru a supravietui, consumand carnea si imbracandu-se cu blana lor. Bineinteles ca de atunci am evoluat, mancam carne gatita, suntem mai civilizati, dar schimbarea alimentatiei ar atrage dupa sine modificarea fondului genetic, impotriva naturii.
3. Consumul exclusiv de vegetale (carbohidrati sau proteine) poate cauza anumite boli pe fond de oboseala, carente, sistem imun slabit. Vegetarienii sunt intr-adevar mai slabi, dar oare ei se satura vreodata? O nutritie sanatoasa trebuie sa includa multe elemente care lor le lipsesc sau le consuma in exces.
4. Si plantele sufera atunci cand sunt taiate, atunci de ce sa protejam doar animalele?
5. Nu s-a demonstrat inca stiintific ca o dieta vegetariana este mai sanatoasa decat o dieta ce include carne. Totul depinde de cat de echilibrata este dieta pentru care optam.

In concluzie, am mari dubii in ceea ce priveste modul de viata vegetarian.
Voi ce parere aveti ?

Endometrioza - boala fara leac

Putini au auzit vreodata de aceasta boala a femeilor, desi statisticile arata existenta a peste 176 milioane de cazuri in lumea intreaga. Demult vroiam sa-i dedic un articol informativ, dar pentru ca boala nu m-a deranjat pentru o perioada de 3 ani, am stat cuminte, incercand sa uit prin ce am trecut. De curand insa monstrul a reinviat si simt nevoia sa ma exteriorizez. Din pacate nu cunosc pe nimeni din anturajul meu care sa sufere de aceeasi problema, dar sper ca acest articol va genera discutii utile. 

Endometrioza este o boala incurabila. Cum se manifesta? Pe scurt, tesutul endometrial, care se dezvolta in mod normal in cavitatea uterina, functioneaza in afara acesteia. El se poate extinde cel mai des pe ovare, uneori si mai departe, pe vezica urinara, intestinul gros, dar poate ajunge in cazuri foarte avansate si la sistemul nervos. Celulele endometriale sunt eliminate lunar prin menstruatie, dar in cazul femeilor care sufera de endometrioza, acestea raman in organism si se extind sub forma de aderente in cavitatea pelvina. Este un fel de cancer pentru ca se extinde mereu, numai ca nu mori... pur si simplu suferi la nesfarsit de dureri insuportabile, nu numai in timpul menstruatiei, dar uneori aproape zilnic. 

Tratament nu exista. Nu s-a gasit inca nimeni sa-l inventeze. Exista doar remedii pentru ameliorarea simptomelor: antiinflamatoare, hormonale sau interventii laparoscopice, in functie de stadiul bolii. La stadiul I femeia poate fi sau nu constienta de existenta bolii, care nu o deranjeaza prea tare. La stadiul II femeia simte dureri acute pelvine in timpul menstruatiei, dar aderentele se limiteaza la zona ovarelor, fiind mai facila interventia laparoscopica pentru inlaturarea lor. La stadiul III endometrioza afecteaza deja alte organe din proximitate, cum ar fi intestinul gros sau vezica urinara, durerile devin insuportabile, bolnava nu poate duce un mod de viata normal, este necesara spitalizarea, laparoscopia de urgenta, urmata de o menopauza indusa de cel putin 6 luni sub tratament hormonal pentru refacerea organismului. La stadiul IV – durerea atinge paroxismul, boala afecteaza unul sau mai multe organe vitale, care se pot lipi intre ele, perturband in mod evident activitatea lor. De regula, prin chirurgie se inlatura organele afectate. Eu ajunsesem la stadiul III in 2009. Am trecut prin chinuri groaznice si o interventie chirurgicala prin care mi s-au curatat aderentele accesibile ce afectasera deja ambele ovare si o parte din intestinul gros. Exista cazuri foarte grave, nimeni insa nu le mediatizeaza, putina lume stie ce reprezinta de fapt aceasta boala si cat de mult poate afecta viata unei femei.

De ce apare? Sunt mai multe ipoteze: disfunctii hormonale, disfunctii ale sistemului imun, predispozitie genetica, etc. La mine a fost o disfunctie hormonala combinata cu o imunitate foarte scazuta. 

Toate articolele pe care le-am gasit despre endometrioza vorbesc inevitabil despre infertilitate. Intr-adevar, sansele de a concepe un copil se reduc la 50% sau mai putin. Dar uneori se intampla si miracole, cum a fost si cazul meu. La un an si jumatate dupa laparoscopie si tratament hormonal intens am reusit sa raman insarcinata. Sarcina, perioada fara menstruatie, devine astfel cel mai bun tratament al endometriozei, boala fiind stopata in mod natural. Daca femeia mai si alapteaza dupa nastere, mai castiga vreo 6 luni sau mai mult. In total, 1 an si jumatate de pauza pentru organism. Unele femei reusesc sa scape definitiv de boala dupa o sarcina, dar acestea sunt cazuri fericite. Endometrioza poate reveni oricand usor usor pe fon de oboseala si imunitate scazuta (mai ales cand ai un bebelus de ingrijit, nu ai cum sa dormi suficient si sa te menajezi... e un cerc vicios – copilul te scapa de boala dar tot el poate fi cauza revenirii ei).

Pe vremuri ma interesa foarte mult cum poate afecta endometrioza fertilitatea, dar acum constat ca exista foarte putine indicatii pentru femeile care nu s-au vindecat dupa o nastere. Se ofera in general o singura alternativa – pastilele anticonceptionale, care de fapt nu trateaza boala, ci o tin sub control, adica o blocheaza pentru o perioada. Sa zicem ca poti lua anticonceptionale 1-2 ani, dar e imposibil sa faci asta mereu pana la menopauza... au si ele efecte secundare nedorite. 

Exista foarte putini ginecologi specializati in endometrioza. Si mai putini indraznesc sa efectueze laparoscopii precise si eficiente. Din comoditate, in majoritatea cazurilor se inlatura ovarele sau alte organe cu prea multa usurinta. Nu inteleg de ce aceasta boala atat de severa este tratata cu superficialitate de majoritatea medicilor, care in lipsa unor investigatii detaliate se limiteaza la a recomanda progestative sau anticonceptionale.

Menopauza indusa artificial este si ea nesanatoasa, dar momentan nu exista alta metoda de recuperare post-laparoscopica. Bolnava este nevoita sa inghita o cantitate foarte mare de hormoni intr-un timp scurt care poate da peste cap tot corpul... 

As vrea ca endometrioza sa fie recunoscuta drept boala grava incurabila alaturi de altele despre care se trambiteaza toata ziua prin presa si la televizor, as vrea sa duca pe cineva capul sa inventeze un tratament adevarat, as vrea ca aceasta boala sa fie luata in serios de catre medici, as vrea sa cunosc si alte femei in situatia mea cu care as putea sa realizez un schimb de pareri, as vrea sa gasesc un medic in Romania in care sa am incredere... Imi doresc prea mult oare? 

Mircea Badea – povestea de seara pentru adulti

In general, romanii se impart in 2 categorii: cei care se amuza copios cu Badea si cei care nu-l sufera. Ii inteleg si pe unii si pe ceilalti. E greu sa fii de acord cu el tot timpul, si uneori este intr-adevar infumurat, enervant si laudaros. Dar cine e perfect ? Facem abstractie, pentru ca stie sa creeze buna dispozitie. Omul asta e in stare sa turuie cu orele pe orice tema, dar glumele lui piperate sunt destul de inteligente. Si culmea e, ca se intampla sa gandim la fel in multe privinte. Nu stau acum sa le enumar, dar de multe ori parca imi exprima propriile ganduri. Popularitatea lui Badea evident starneste invidia multora. Ati vazut cate Like-uri poate sa adune in doar cateva minute? Este extraordinar. Emisiunea lui merge la suflet numai bine inainte de somnic.
As putea spune ca noi, cei care urmarim "In gura presei" seara de seara si ii impartasim parerile (sau de fapt el le exprima pe ale noastre) suntem un fel de generatia Mircea Badea: tineri spre varsta medie, un pic mai neconventionali, netematori de a spune adevarului pe nume si de a iesi din tipare, intotdeauna gata de a face misto de ceea ce ni se intampla in aceasta tara plina de ciudatenii, revoltati dar veseli, luptatori pana la capat. Ceea ce face Mircea Badea nu se rezuma la a prezenta presa intr-un mod mai distractiv, ci e un fel de educatie indirecta a maselor, numai ca nu are succes decat cu cei care s-au saturat sa mearga laolalta cu turma.
Il respect cel putin pentru faptul ca ar putea sa exploateze mult mai mult aceasta popularitate de care beneficiaza, dar n-o face. Putini sunt ca el.

Cum sa-ti inveti bebelusul sa adoarma singur

O sa va povestesc ceea ce am facut eu ca sa-mi invat bebelusul sa adoarma singur, dupa 10 luni in care ne-am chinuit ingrozitor in fiecare seara. Marcus a fost certat rau cu somnul de cand s-a nascut. Adormitul era partea cea mai grea: daca nu adormea la san trebuia plimbat in brate cel putin 20 minute sau leganat pe picioare (uneori nu vroia), ca sa se trezeasca dupa vreo 10 minute si trebuia s-o iei de la capat. Orele de somn variau de la o noapte la alta, in functie de cum avea el chef. Nedormita de atata timp si epuizata am hotarat sa fac ceva in privinta asta. M-am documentat pe internet despre metodele agreate de medici si recomandate de alte mamici. Am ales "the cry it out method". Desi destul de drastica, a dat rezultate imediat.
Mai intai de toate trebuie stabilita o rutina de culcare foarte stricta, de exemplu: cina, apoi baita, schimbat hainutele, alaptat, pupici si dragalaseala de noapte buna. Eu in fiecare seara inainte de somn ii enumar toate animalele care fac nani nani, pregatindu-l psihologic pentru momentul somnului. Din rutina face parte si mersul la culcare mereu la aceeasi ora.
Asadar, in prima seara, dupa rutina descrisa mai sus, l-am pus in patut si i-am zis frumos sa se culce. Am iesit din camera. Era socat si bineinteles ca s-a pus pe bocit. A plans amarnic timp de o ora, timp in care eu am intrat la 5 minute, apoi la 10 minute, la 15 minute ca sa-i aduc aminte ca trebuie sa se culce, sa-l mangai pe capsor si sa-l pup, dar fara sa-l iau in brate. A adormit epuizat dupa o ora. A doua seara a plans jumatate de ora. Am intrat la el in camera la 7 minute, apoi la 10 minute. A treia seara a plans tot jumatate de ora. A patra seara am facut progrese vizibile, a plans numai 15 minute, nici n-a mai trebuit sa mai intru. Cu fiecare seara, timpul de plans s-a redus treptat la 10 minute, apoi la 5 minute, apoi la un fel de marait si in sfarsit dupa doua saptamani, nu a mai plans deloc. Copilul se obisnuise cu ideea ca trebuie sa se culce singur, ca nu va veni nimeni sa-l ia in brate. Uneori daca nu-i e foarte somn, mai sta in picioare, vorbeste ceva pe limba lui, dar pana la urma tot se culca. Nu intru la el decat atunci cand stiu sigur ca doarme profund, ca sa-l invelesc.
De cand bebelusul meu adoarme singur viata mea s-a schimbat in bine. Pentru ca il culc mai devreme, am timp si pentru mine, o ora-doua, de care ma bucur din plin. Partea proasta e ca se mai trezeste noaptea cam de 2-3 ori, uneori la ore imposibile. Daca nu ii este foame si nu vrea sa se culce la loc imediat, aplic aceeasi metoda, il las singur. Uneori mai scanceste dar pana la urma adoarme. Din pacate nu doarme mai mult de 9-10 ore pe noapte, dar probabil atat are el nevoie ca sa se refaca.
Somnul de pranz e inca dificil, adoarme la san sau in balansoar. Doctorii recomanda sa nu aplici metoda plansului in acelasi timp pentru somnul de seara si pentru somnul de pranz. Acum astept sa mai treaca ceva timp ca sa-l invat sa adoarma singur si la pranz.
Singurul lucru pe care il regret este ca nu am facut asta cu luni in urma, cand era mai mic. Se pare ca metoda plansului se poate aplica la bebelusii de 4-6 luni, nu mai devreme.
Stiu ca unii parinti refuza sa-si lase bebelusul sa planga. Ti se rupe inima intr-adevar, dar merita. Faptul ca plange cateva seri nu-l afecteaza atat de mult pe termen lung cat obiceiurile sale proaste de adormit. Cand adoarme singur, bebe incepe sa invete sa fie independent, sa se auto-linisteasca si sa nu se mai trezeasca atat de des. Cel putin asa spun majoritatea mamicilor care au recurs la aceasta metoda. In conluzie, happier parent, happier baby.

Pentru mai multe informatii despre metoda "the cry it out" consultati linkurile de mai jos. De aici m-am inspirat eu:

http://www.babysleepsite.com/

http://www.babycenter.com/0_baby-sleep-training-the-basics_1505715.bc




Edit 2017 - la al doilea copil. NU FACETI ASTA! Este o metoda tampita care traumatizeaza copilul. Am incercat-o la primul copil dar nu si la al doilea. Adoarme singur o perioada dar cum pleci cu el undeva se strica totul si o iei de la capat! Daca aveti posibilitatea, dormiti cu copilul in acelasi pat, sa va simta prezenta, acordati-i cat mai mult timp, ei cresc atat de repede si nu mai au nevoie de noi! Savurati orice moment, chiar si atunci cand plange noaptea, inseamna ca sufera si are nevoie de mama lui! Mamicile cu 2 copii sunt mai intelepte decat cele cu unul pt ca au mai multa experienta. Am lasat articolul, nu l-am sters, pt cei care chiar vor sa incerce, dar nu mai sunt de acord cu metoda, nu as mai aplica-o, este prea dura si inumana. O sa regret toata viata ca mi-am chinuit copilul asa. Pana la urma faceti cum credeti ca e mai bine, dar asta cu trezitul des noaptea e doar o perioada, primii 2 ani, apoi doarme bine, nu se mai trezeste si va reveniti cu oboseala. Succes si curaj!

Sugestie regim alimentar bebelus 10 – 12 luni

Mic dejun: lapte matern la trezire
Cam peste 1,5h: lapte cu cereale (alternati hrisca, mei, ovaz, secara, gris, etc. – le gasiti la plafar)
Desert: Fruct de sezon / suc de fructe proaspat (mar, portocala)
Pranz: Legume gatite la abur cu carnita sau fara (alternati carne de pui, vita, ficatel, galbenus de ou sau peste)
Gustarea de dupa amiaza: Fruct de sezon (cu sau fara biscuit/branzica)
Cina: alternati budinca cu branza, budinca cu mere, papanasi, mar copt, dovleac copt, sfecla rosie coapta cu iaurt, quinoa, cartof copt cu iaurt, mamaliguta cu branza si smantana, tapioca cu branza, orez cu lapte, sau altceva similar.
Desert : iaurt simplu
Inainte de somn: lapte matern.

Cam pana pe la 10 luni eu i-am dat bebelusului meu la cina doar fruct cu biscuit/branzica, apoi iaurt si laptic chiar inainte de somn. Insa de la 10 luni am observat ca trebuie suplimentata cina, el avand necesitati mai mari deja la varsta asta. Dimineata cand spun lapte cu cereale ma refer numai la cereale care se fierb. Pentru a lichefia putin terciul folositi cateva lingurite de lapte praf. Consider ca este mai sanatos asa decat sa-l hraniti cu cereale instant din comert, in care, sincer, nu am incredere. Eu sunt pro administrare cereale dimineata, stiu ca sunt mamici care le folosesc pentru masa de seara. Pana la urma fiecare mama decide cum crede mai bine. Pranzul e simplu, combinati diverse legume in functie de sezon. Unii bebelusi prefera supa mai moale altii pireu de legume mai solid. Puteti adauga cateva picaturi de ulei sau o lingurita de smantana. Cina necesita creatie. Trebuie sa includa alimente usoare dar care totusi sa-l tina satul toata noaptea. Nu uitati sa-i dati cate un iaurtel pe zi, preferabil seara pentru o digestie mai buna. Intre mese - lapte matern la cerere sau cat va permite timpul (daca lucrati in timpul zilei evident ramane alaptatul de dimineata si seara). Pe la varsta aceasta bebelusul deja solicita laptic de sete sau de placere, pentru ca mesele de baza care il tin satul sunt cele solide.

Edit 2017 - la al doilea copil.
Intre timp mi-am intors de tot spatele laptelui praf dupa ce am citit ce contine si am studiat lista de ingrediente! Nu mai folosim. Cand am inceput diversificarea adaugam in cereale lapte matern, dar apoi am inceput sa pun cateva lingurile de lapte de vaca (preferabil sa aveti o sursa sigura la tara, daca nu, exista dozatorul din cadrul magazinului Naturalia unde garantez calitatea laptelui, e gras si bun, folosim de ani de zile). 

In ce priveste iaurtul - am invatat reteta de a prepara iaurt de casa, asa ca nu mai cumparam din comert pt cel mic (are 11 luni acum).
Va impartasesc si voua reteta - se fierbe un 1l de lapte de vaca (5 min minim). Se raceste cratita in chiuveta cu apa rece. Cand laptele e caldut se adauga 2 linguri de smantana grasa (nu orice smantana, caci nu se leaga! Evitati cele de 12%, 20%, recomand smantana Artesana la borcan). Se amesteca bine bine smantana in lapte sa se omogenizeze. Se repartizeaza laptele in recipiente pt iaurt si se lasa pe masa peste noapte sa se prinda. Bagati la frigider a doua zi dupa ce ati verificat ca s-a prins (inclinati borcanul si asa va veti da seama).

Succes!

Alaptarea - o provocare

De la bun inceput vreau sa precizez ca sunt 100% pro alaptare, dar trebuie sa scot in evidenta si un dezavantaj, de care unele proaspete mamici nu sunt constiente, si aici nu ma refer la deformarea sanilor sau alte tampenii. Nu are rost sa enumar avantajele alaptarii, sunt atatea carti si articole pe net care fac asta, ar insemna doar sa le repet. Un singur lucru vreau sa confirm din proprie experienta: pe perioada alaptarii, copilul va fi cu siguranta ferit de infectii, bacterii, virusuri. In cel mai rau caz va lua o forma usoara, dar organismul lui va fi gata sa lupte singur cu infectia, fara medicamente. Laptele matern este recunoscut pe drept cuvant ca antibiotic natural si functioneaza de minune.
Deci, alaptarea... e un drum lung si anevoios, o adevarata provocare. Marele dezavantaj este lipsa somnului. Eu nu am stiut asta, sau nu am crezut ca va fi atat de greu. Copilul meu are aproape 10 luni si eu de cand am nascut inca nu am dormit mai mult de 4 ore consecutiv. Stiu ca e greu de crezut. Se zice ca bebelusii alaptati se trezesc mai des pentru ca laptele matern nu e la fel de satios ca laptele praf. Din punctul meu de vedere este o prostie. In primul rand un bebelus se poate satura la fel de bine cu lapte matern. In al doilea rand, de cele mai multe ori, el se va trezi noaptea si va cere sanul nu neaparat de foame, ci din dorinta de a se simti aproape de mama. Adeptii laptelui praf nu au cum sa inteleaga aceasta necesitate vitala. Cum alaptarea incepe din primele zile de viata, atunci se creaza o legatura afectiva foarte puternica intre mama si copil. Sanul nu mai este perceput doar ca pe o sursa de mancare ci si de liniste, dragoste, siguranta. Unii bebelusi sunt mai dependenti si se trezesc mai des, poate viseaza urat, sau se simt singuri si atunci cer cu disperare un pic de laptic pentru a se linisti. Dupa cateva inghitituri adorm la loc.

Aceasta este marea provocare, sa fii de garda 24h din 24, mereu la dispozitia bebelusului, sa te trezesti uneori si din ora in ora in noptile mai dificile, cand ies dintisorii, se simte rau, sau pur si simplu simte nevoia sa doarma la pieptul mamei. Nu toate mamele sunt pregatite pentru acest program infernal. Mai ales daca sotul e la munca, bunicile sunt departe, si e multa treaba prin casa, nu ajungi sa dormi nici ziua. Se poate aduna multa oboseala si frustrare. E normal sa rabufnesti uneori, sa plangi, sa te descarci pe copil... dar toate trec cand il vezi zambind, sanatos. Multe mamici cedeaza usor, pe motiv ca nu mai au lapte suficient. Scuze se pot gasi intotdeauna. Nu vreau sa condamn pe nimeni, dar laptele praf este in opinia mea ca orice produs de pe raftul magazinelor din ziua de azi: dubios. De multe ori am fost tentata si eu sa abandonez, ajunsa la limita oboselii. Dar Dumnezeu m-a ajutat intr-un mod neasteptat: copilul meu a refuzat cu vehementa sa bea lapte praf.

Am citit undeva ca prin laptele matern se face transfuzie de dragoste. Mi-a placut mult expresia. Alaptarea iti ofera intr-adevar ocazia sa fii conectata direct la caldura copilului tau, sa-i simti respiratia, sa-i observi bucuria si multumirea de a primi ceea ce are nevoie. As vrea sa stiu daca acei copii alaptati pastreaza o legatura afectiva mai speciala cu mamele lor, desi ar fi absurd, sa zicem, pe termen lung. Totusi ar trebui sa existe o recompensa spirituala pentru toate noptile nedormite, nu-i asa? :)

What is happiness?

Defining happiness is not easy, as human beings perceive this notion in a totally different way. There are few moments in life when we realize (on an emotional level) how happy we are, but the feeling is so soon forgotten that it immediately turns into a faded memory.

Positive emotions commonly generate happiness, such as achievements, shared love, affection, joy, or a state of well-being, like pleasure. Merely seeing a beautiful flower or looking at the blue sky can bring happiness to some people.

We all want to be happy, but we can’t really say when we are… It’s obviously ironic that such a powerful life goal can’t even be identified when it turns into reality. As soon as we achieve what seems to make us happy, we instantly find another object of desire to start the quest all over again. It is never enough for humans; they can never be entirely satisfied. Our mind is vulnerable and miserable without some kind of long-term motivation.

Happiness clearly cannot be reduced to a few agreeable sensations. Rather, it is a way of being and of experiencing the world. Unfortunately, most of us acknowledge that we rarely feel happy as a whole. Is such a permanent state even possible? Perhaps that’s the explanation for so many people turning towards divinity in search of ways to maximize their chances of happiness.

Instead, let’s just try to make it simple: establish a goal and show absolute commitment, no matter the sacrifice. Spiritually not materialistically. A true state we must aim at from inside. The search for happiness comes from within, like so many other things we get in life.

Confesiunile unei mamici

Pot sa spun ca sunt norocoasa, Dumnezeu mi-a dat un copil sanatos si energic. Dar in ultimele 6 luni am aflat ca meseria de mama este poate cea mai grea (necesita multa multa rabdare!). Si dupa modelul "Neveste disperate" sunt convinsa ca ar iesi un serial pe cinste despre "Mamici disperate", as putea fi cu usurinta unul dintre personaje :) De cand s-a nascut Marcus am stiut ca este un copil deosebit, dar anume faptul ca este deosebit il face poate mai dificil. Fenomenul se defineste in 3 cuvinte: hiper-agitat, nedormit si precoce.

Epopeea a inceput din a doua noapte la maternitate, cand am avut curajul sa-l tin langa mine pana dimineata si nu am dormit deloc. Am descoperit atunci ca al meu copil este certat rau de tot cu somnul si plange extrem de mult din orice. Primele 2 luni a plans incontinuu, de nu stiam ce sa-i fac, imi venea sa plec in lume, plangeam de plansul lui... eram disperata. Un plans din ala isteric de-ti bubuiau creierii, insuportabil. Plangea ziua foarte mult iar noaptea se trezea aproape din ora in ora. Asta cu trezitul des a tinut pana de curand, la 6 luni, cand a inceput sa doarma 4-5 ore legate. La inceput nu simteam oboseala dar pe la 5 luni ajunsesem sa ma ia lesinul pe strada, intrasem intr-o depresie grava pe fon de nesomn. Copilul nu se trezea neaparat de foame, ci vroia sa fie leganat sau tinut in brate.

Pe la 2 luni jumate s-a mai calmat, cand a inceput sa inteleaga ca nu-i suntem dusmani, ba chiar sa ne zambeasca. Dar nu dormea ziua aproape deloc. Adormea dupa un leganat de vreo jumatate de ora si se trezea dupa 10 minute plangand. O luai de la capat si-ti venea sa urli. Nu puteam sa fac nimic, ma solicita 24 ore langa el (valabil si acum). Alaptatul la san a fost si ramane singura metoda de a-l linisti si de a-l adormi.

La fix 3 luni s-a rasucit prima data pe burta si am intrat intr-o noua etapa. Devenise obsedat sa se intoarca pe burta in orice moment, chiar si in somn (ceea ce ducea inevitabil la trezire pt ca isi ridica imediat capul sa se uite in jur). Nu statea (si nu sta nici acum) in aceeasi pozitie 2 secunde la rand. Se sucea, se rostogolea, pana a cazut din pat si am realizat ca e grava treaba: copilul meu este hiper activ (diagnostic dat si de pediatra). Plansul ramanea frecvent si isteric, din orice. A invatat sa-l foloseasca drept arma pentru a atrage atentia si a obtine ce vrea (cam devreme). La 3 luni am renuntat la landou pentru ca ca refuza cu vehementa sa mai stea culcat pe spate. Am trecut la caruciorul sport, pozitie semi-culcata (la care am renuntat pe la 5 luni fiindca vroia sa stea numai ridicat ca sa vada totul in jur). Tot cam din aceasta perioada alaptatul s-a transformat intr-o lupta, caci el nu sta cuminte ca alti bebelusi sa manance; el in timp ce suge da haotic din manute, ma escaladeaza cu picioarele, ma impinge cu capul, incearca sa se intoarca, si sunt nevoita sa-l mut de la un san la altul din 2 in 2 minute. Este extrem de anevoios si solicitant.

La 5 luni si 3 saptamani deja mergea de busilea prin camera... era suficient sa pui un obiect fascinant (telecomanda, mobil, mouse) la oarece distanta si ajungea imediat la el.

Pentru el nu are nici un farmec statul in fund, fiind o pozitie statica; el vrea sa se miste incontinuu. Argint viu e putin spus. Schimbatul de pampers e chinul pamantului, imbracatul se face din pozitie verticala, pe brate, sau distrat de o a doua persoana. Nu sta pe spate nici daca dansezi in fata lui. De la 3 luni pana cand a inceput sa se deplaseze a stat numai pe burta (fenomen pe care nu l-am mai auzit la nimeni).

Exact de cand a implinit 6 luni a intervenit o noua obsesie – ridicatul in picioare. Exerseaza oriunde prinde ceva de care sa se sprijine si reuseste daca are stabilitate. La 1 noaptea majoritatea bebelusilor dorm dusi, numai al nostru sta in picioare in patut cu mainile prinse bine de margine. Nu adoarme decat tarziu dupa miezul noptii, iar ziua daca doarme jumatate de ora deja ma declar multumita. Are nevoie de foarte putin somn, in comparatie cu alti bebelusi, iar ca sa doarma trebuie leganat incontinuu... Ziua umbla prin casa si se prinde de sertare, dulapuri, scaune, se loveste. Tarcul, patutul si scaunelul de masa reprezinta deja niste inchisori care il priveaza de libertate si protesteaza vehement daca il tinem acolo mai mult de 5 minute.

Eu atata perseverenta, hotarare si ambitie nu am vazut la nimeni pana acum. Nu stiu ce va fi mai departe dar pana acum copilul nostru a realizat in timp record ceea ce si-a propus: 1) sa se intoarca pe burta (la 3 luni), 2) sa se deplaseze de-a busilea (la 5 luni), 3) sa se ridice in picioare (la 6 luni). Anticipez ca urmeaza mersul pe la 8 luni, ceea ce ar fi foarte precoce.

Cine s-ar fi gandit ca va fi atat de greu? Unii copii sunt cuminti, nu plang, nu se agita atat de mult, uneori sunt aproape tentata sa invidiez alte mame. Dar pana la urma tot al meu e mai bun... sunt mandra de el si il iubesc la nebunie. Cand adoarme in bratele mele sau ma mangaie pe piept cu manuta in timp ce papa la san este un inger si mi-e cel mai drag.

My favorite "Friends" quotes

Joey: You've got to name your first child Joey!

Chandler: Why?

Joey: Hey, I may never have kids so somebody's gonna carry on my family name!

Chandler: Your family name is Tribiani!

Monica: Hey, where are all my ovulation-sticks? There's only one here.

Chandler: I might have checked to see if I was ovulating a couple times.

Monica: Chandler!

Chandler: I am not working. There's not much to do around here!

Joey: I thought it'd be great, you know? have some time alone with my thoughts... turns out, I don't have as many thoughts as you'd think.

Phoebe : If you want to receive e-mails about my upcoming shows, then please give me money so I can buy a computer.

Rachel: Oh my God. I've become my father. I've been trying so hard not to become my mother, I didn't see this coming.

Joey (watching old videos of Monica): Some girl ate Monica!!!

Monica: Shut up, the camera adds 10 pounds.

Chandler: so how many cameras are actually on you?

Chandler: All right, look if you absolutely have to tell her the truth, at least wait until the timing's right. And that's what deathbeds are for.

Monica: Guys can fake it? Unbelievable! The one thing that's ours!

Chandler: Condoms?

Joey: We don't know how long we're gonna be stuck here. We might have to repopulate the world.

Chandler: And condoms are the way to do that?

Joey: Why do you have to break up with her? Be a man. Just stop calling.

Joey: Pheebs, you wanna help?

Phoebe: Oh, I wish I could, but I really don't want to.

Cele mai urmarite seriale

The Big Bang Theory - umor total inedit, glume sofisticate, inteligente, care nu te fac sa razi in hohote dar te amuza intr-un mod placut; nu este pentru oricine; tipare de personaje foarte funny desi aparent boring (nerds!). Sunt la sezonul 5 si inca mai gust din farmecul originalitatii acestui serial.


Friends - cel mai bun serial de comedie ever, l-am revazut de multe ori si rad mereu cu aceeasi pofta, glume foarte simple dar autentice; personaje pe care nu ai cum sa nu le indragesti si care devin in timp ca si prietenii tai! 10 sezoane la fel de bune. The best of the best!

 

Gossip Girl - kind of addictive, primul sezon a fost palpitant, apoi a scazut in intensitate, dar creaza dependenta oarecum, dupa sezonul 4 am zis ca nu ma mai uit dar tot ma uit, don't ask me why (poate pt a-l revedea mereu pe Chace Crawford :) O ador pe Blair si n-o sufar pe Serena, frecventa seratelor si petrecerilor e deranjanta la un moment dat iar unele intrigi par a fi cusute cu ata alba.
 

Desperate Housewives - il urmaresc din 2004 cand s-a lansat, eram fascinata la inceput, dar dupa sezonul 5 s-a cam rasuflat. Pt cei care nu l-au vazut, recomand primele 5 sezoane. Dupa aia se trage mata de coada la greu, dar merita vazut daca te prinde. Am plans la ultimul episod din ultimul sezon - acest serial facea parte oarecum din viata mea de atatea ani.

Cougar Town - nu e grozav, dar merge, are un pic mai mult sens decat alte seriale de comedie americane, si nu mai auzi rasete in fundal (cu alte cuvinte razi cand simti nu cand ti se spune!). Ca sa gusti glumele lor trebuie sa ciulesti bine urechile pt ca protagonistii vorbesc extrem de repede. Ma enerveaza ca sunt toti cam betivi. 

The Office (U.S) - foarte, foarte tare primele 7 sezoane cu Steve Carell, m-am distrat copios cu fazele lor de la birou. Dupa ce a plecat Steve s-au prostit cu totul, nu mai e ce a fost. Interesanta abordarea (mockumentary) - monologul personajelor in fata camerei, intr-un cadru intim, de parca ar fi niste confesiuni. 
 

How I Met Your Mother - e ok, dar hai frate, nici dupa 7 sezoane nu si-a cunoscut Ted viitoarea nevasta? Publicul tot asteapta sa se justifice titlul, dar in zadar. Eu una m-am plictisit sa astept. Inedit - scene care au loc in imaginatia personajelor, incat uneori te ametesc, nu mai stii ce anume se petrece in realitate. E destul de amuzant per total.

North & South vs. Pride & Prejudice

In spite of all the differences: society, manners, tone and context, North and South's love story very much reminds me of Pride and Prejudice. The two protagonists form a distorted opinion about each other, she (Margaret Hale) despises him, he (John Thornton) falls for her, proposes to her, she rejects him, he's upset but reconsiders his behavior due to her influence, then she falls for him, being concerned about his supposedly bad opinion of her, then he saves her reputation, there seems to be no chance for them to be together but, finally, they reveal their true feelings and live happily ever after. Very nice movie, recommended for those who enjoy Victorian England adaptations.