Religious behavior: Middle Ages vs 21st century

Ever since its creation, the church has been an influential institution but also a powerful weapon able to manipulate and hold people hostages of their own fears.

Let's see what really changed since the Middle Ages.

1) Pilgrimages
In medieval times people often travelled hundreds of miles just to see a relic, hoping for a miraculous cure. Churches kept whole bodies of saints, heads, arms, pieces of Jesuss cross, pieces of bone, hair and blood and were expecting pilgrims with bottles of the martyrs blood and even souvenirs.  Well, don't laugh too much. Thousands of people still go on pilgrimages every year in our century.
Stories of miracles used to circulate in the middle ages as well as presently and people believed them to be true, without any evidence. Curiously nobody has ever witnessed such events, we are only expected to believe the legends and fear vengeful saints. Back in those days, most stories were invented by the church to intimidate people, determine them to go on pilgrimages and spend money on saints. In fact, medieval pilgrimages were a huge industry relying on sales of badges, souvenirs, offerings. There are documents that prove that sometimes demonstrations of supernatural power were organized in advance to give people what they expected to see - resurection from the dead, miraculous cures (people were hired to produce miracles for profit). Despite clear evidence of corruption and fraud the church's grip on the medieval mind remained strong in medieval times as well as nowadays.

2) Intolerance of other religions
The word of the church was the word of God. It had the power to absolve sins, protect from evil. If you didn't accept the beliefs of the church you were simply an outsider, an enemy. The church showed a belligerant attitude towards the outsiders. Anyone who disagreed with the church was considered an heretic. In our century, being part of a congregation still means sharing 100% its principles and beliefs, otherwise you are considered an outcast. No idea of reform is ever taken seriously. Unfortunately, many priests sometimes forget that Christianity did not begin as a bellicose religion. Although preaching Jesus, the church takes a different view according to political or social circumstances and require its believers to hate, ignore, deny and even kill for a religious cause. Take for example the crusades - when the pope urged knights to defend Christianity and free Jerusalem from Muslims.

3) Fighting and dying for your faith
The crusades were wholly wars, approved and encouraged by the pope. The church authorised them and offered spiritual benefits in return. The battle between Christians and Muslims became the battle between good and evil. The Muslims could never forget our interferance so many centuries ago and the crusades consequences are felt even today. Our history is full of hatred towards Muslims, Jews, protestants, directed and initiated by the church. "Don't worry, you are doing God's work." Those who attacked the wealth of the church and its involvement in politics were executed. And even in our century, the church generally aims to root out all opposition.

4) Fascination with the supernatural
People used to believe and they still do that going to church can get them rid of diseases, misfortunes, and the evil eye. So, they all go to church, kiss icons and worship bones of saints hoping for a miracle. They do not realize that in fact they don't need intermediaries in their relationship with God and that miracles happen only when they are supposed to happen, according to God's will, not priests' or anyone else's. Your faith is not strong enough if you rely on someone else to do your prayers for you. That's been going on for centuries.

To conclude: the cult of saints still exists, the hostility towards other religions still exists, the great journeys of pilgrimage still go on. So, is there anything that really changed in our religious behavior since the Middle Ages? Not really. 

I could never really understand this need for belonging to a certain religious group, since we are all different, have different ideals and obviously perceive divinity in different ways. Centuries ago, just like nowadays, believers were and are ready to kill others (throw bombs in metro stations, organize terrorist attacks) or suicide (in Islam - Kamikaze) in order to impose their religion on others. The 21st century should be the age of reason, yet humankind continues to interpret saint scriptures as an excuse to do wrong.

Interesting facts about Christianism

1) According to the earliest Christian documents, Mary Magdalene was a close friend of Jesus, accompanied him everywhere, stood by his side when he was crucified, was the first to discover his resurrection. However, she is not an apostle, her role in Jesus' life has been forever minimized by the church just because she was a woman. Not to mention the legend of her being a prostitute, invented to decrease her credibility, as she tried to continue her friend's work by preaching (after all, she knew what she was saying, after spending so much time with the son of God!).

2) Mary, the mother of Jesus, is believed to have been a perpetual virgin all her life, but actually, she had other children after Jesus. The truth has been very well concealed by the church because the idea of a virgin divine mother suited the new religion's purposes. The same early documents prove the fact that Jesus had 4 brothers and even sisters. Just one reference to the family is mentioned in the New Testament, all the others have been deliberately deleted by the church. 

3) James, the brother of Jesus (traditionally half-brother), preached to the Jewish Christians for 30 years after Jesus' death, however, his role has also been minimized by the church, simply because he was the son of Mary, allegedly a perpetual virgin, but also because of the rivalry between James and Paul (at that time, the Church faced a choice between James’s or Paul’s versions of Christianity).

4) Many people have no idea that John the Baptist was also related to Jesus (a cousin, there is but one reference in the Bible, if you read carefully). Jesus looked upon him as a teacher and admired him very much. The Christian church tried to cover this family relationship for centuries and the admiration Jesus felt was regarded as unworthy for a divine figure.

5) Chistianism, at its foundations, is pioneered by the apostle Paul, who ironically never met Jesus in his life. His beliefs, which later became the basics of Christianity (especially Orthodox and Catholic), relied on a vision he once had, nothing more.

(inspired by - The Secret Family of Jesus, documentary, 2006, UK, by Robert Beckford)

Why do women enjoy "Desperate Housewives"?

Why do women like to watch "Desperate Housewives"? I guess each of them can easily identify with every one of the characters. I have always loved this show, especially the first 5 seasons, and found it hard not to be touched by Susan's natural awkwardness, Lynette's frankness, Gaby's spontaneity and Bree's accuracy.
These four types of personalities overlap so well with our own in different situations.
When cooking and cleaning the house, I am Bree.
When going out, wearing a sexy outfit, I am Gaby.
When taking care of my family, I am Lynette.
When falling in love and playing the victim, I am Susan.
Which one are you?

Sa demontam cateva mituri despre sarcina

1. Trebuie sa vorbesti cat mai mult cu bebe din burtica pentru ca el aude totul si memoreaza vocea mamei – si eu credeam orbeste in aceasta teorie dar s-a spulberat in momentul nasterii cand mi-am dat seama ca bebelusul o ia in intregime de la zero, si abia atunci incepe sa cunoasca lumea din jur. Faptul ca plange insistent si isteric chiar si atunci cand mama, cu vocea ei calda si blanda, incearca sa-l linisteasca, demonteaza teoria. Totul este strain pentru el in aceasta lume si nimic nu-l va linisti in primele zile sau chiar saptamani decat lapticul si somnul.

2. Muzica pe care o aude bebe din burtica va deveni preferata lui dupa ce se va naste, sau o va recunoaste cu siguranta – suna bine dar e o alta prostie. Tot ce aude el din burtica se sterge din memorie la nastere. Eu i-am cantat aceeasi melodie in fiecare noapte, dar dupa ce s-a nascut niciodata n-a reactionat la ea in vreun fel anume, sau macar sa zambeasca.

3. Incearca sa mananci diversificat in sarcina ca sa-l familiarizezi pe bebe cu toate gusturile si sa pape de toate – nu e chiar asa. Eu in sarcina am mancat zmeura, morcovi, castraveti si rosii la greu, iar bebe refuza sa le manance, face urat daca ii dau asa ceva (chiar si dupa 1 an). Acelasi lucru se spune si despre perioada alaptarii – mama trebuie sa aiba o alimentatie cat mai variata pentru a transmite la bebe preferintele prin lapte. Nu este valabil. Bebe o ia de la zero cu gusturile atunci cand incepe sa manance solid. Unele chestii ii plac, altele nu inexplicabil... nu are nici o legatura cu ceea ce ai mancat in sarcina sau in perioada alaptarii.

4. Daca in timpul sarcinii studiezi o anumita stiinta sau te pasioneaza ceva anume, se va transmite si la bebe. Deloc sau poate fi doar o coincidenta. Copilul va dezvolta propriile pasiuni care nu vor avea nici o legatura cu ceea ce a studiat mama in timpul sarcinii. Mama mea, de exemplu, pe toata perioada sarcinii a predat in particular biologia si chimia; eu insa nu am nici o predilectie pentru aceste materii, dimpotriva, nu le suport. Pe mine ma pasioneaza istoria Frantei si am citit cateva carti istorice in timpul sarcinii. Ma indoiesc insa ca baietelul meu imi va urma pasiunea.

5. Ecografiile nu dauneaza lui bebe – s-a demonstrat recent ca pana la urma ecografiile nu sunt chiar atat de inofensive. Eu nu am stiut si am facut foarte multe, la recomandarea medicului. Poate din acest motiv bebelusul meu este foarte irascibil si nelinistit.
Cititi mai multe aici:
http://apologeticum.wordpress.com/2010/04/13/avertisment-ecografiile-sunt-foarte-nocive/

A fi sau a nu fi vegetarian?

Recunosc ca desi ma simt uneori tentata sa incerc, ceva ma opreste. Vegetarienii adevarati ar spune ca nu sunt suficient de tare incat sa renunt la lactate si carne. Dar de fapt, cred ca ceea ce ma opreste sa fac acest pas este instinctul. Oricat de mult respect si admir vegetarienii, unii dintre ei mi se par exagerati. Acestia ridica veganismul la rang de religie si nu scapa ocazia sa tina prelegeri lacrimogene despre protectia animalelor si excesul de colesterol. Iata ultima chestie pe care am auzit-o: cica laptele de vaca apartine vitelusilor si nu noua... corect, insa ce facem cu laptele de vaca in surplus? Toata lumea stie ca vacile sunt mai laptoase decat noi... O dezbatere pe aceasta tema ar putea dura la nesfarsit, dar iata argumentele mele de baza pro si contra:

De ce sa fim vegetarieni?

1. Alimentele de origine vegetala sunt mai sanatoase pentru organism, continand mai putina grasime, mai multi carbohidrati, mai multe fibre si vitamine (foarte bun argument).
2. Alimentele de origine animala pot fi mai usor contaminate de micro-organisme patogene, virusuri, bacterii periculoase (insa si plantele/legumele/fructele pot fi stropite cu pesticide si injectate cu hormoni...)
3. Hrana vegetala este mai usor de digerat si asigura o stare generala a organismului mai buna (insa si o dieta echilibrata pe baza de carne nu dauneaza, totul e sa eviti excesul de grasimi)
4. Exista alimente vegetale care inlocuiesc cu succes alimentele de origine alimala dar nu si vice-versa (foarte bun argument)
5. Veganismul perpetueaza fauna planetei (daca am fi cu totii vegetarieni, poate ar fi valabil, dar pana atunci, nici o sansa) (p.s. - daca nu am mai sacrifica animale, ele s-ar inmulti si la un moment dat ar pune in pericol rezervele vegetale)

De ce sa nu fim vegetarieni?

1. A fi vegetarian costa foarte mult, desi multi vegetarieni sustin ca alimentele de origine animala sunt mai scumpe, este doar o iluzie. Daca vrei seminte/cereale/fructe eco, din surse sigure, trebuie sa platesti peste pretul pietei. Nu oricine isi permite (de exemplu laptele de soia este mai scump decat laptele de vaca).
2. Omul este un mamifer carnivor prin definitie, prezenta caninilor demonstreaza acest lucru. Inca de la inceputul timpurilor omul vana animale pentru a supravietui, consumand carnea si imbracandu-se cu blana lor. Bineinteles ca de atunci am evoluat, mancam carne gatita, suntem mai civilizati, dar schimbarea alimentatiei ar atrage dupa sine modificarea fondului genetic, impotriva naturii.
3. Consumul exclusiv de vegetale (carbohidrati sau proteine) poate cauza anumite boli pe fond de oboseala, carente, sistem imun slabit. Vegetarienii sunt intr-adevar mai slabi, dar oare ei se satura vreodata? O nutritie sanatoasa trebuie sa includa multe elemente care lor le lipsesc sau le consuma in exces.
4. Si plantele sufera atunci cand sunt taiate, atunci de ce sa protejam doar animalele?
5. Nu s-a demonstrat inca stiintific ca o dieta vegetariana este mai sanatoasa decat o dieta ce include carne. Totul depinde de cat de echilibrata este dieta pentru care optam.

In concluzie, am mari dubii in ceea ce priveste modul de viata vegetarian.
Voi ce parere aveti ?

Endometrioza - boala fara leac

Putini au auzit vreodata de aceasta boala a femeilor, desi statisticile arata existenta a peste 176 milioane de cazuri in lumea intreaga. Demult vroiam sa-i dedic un articol informativ, dar pentru ca boala nu m-a deranjat pentru o perioada de 3 ani, am stat cuminte, incercand sa uit prin ce am trecut. De curand insa monstrul a reinviat si simt nevoia sa ma exteriorizez. Din pacate nu cunosc pe nimeni din anturajul meu care sa sufere de aceeasi problema, dar sper ca acest articol va genera discutii utile. 

Endometrioza este o boala incurabila. Cum se manifesta? Pe scurt, tesutul endometrial, care se dezvolta in mod normal in cavitatea uterina, functioneaza in afara acesteia. El se poate extinde cel mai des pe ovare, uneori si mai departe, pe vezica urinara, intestinul gros, dar poate ajunge in cazuri foarte avansate si la sistemul nervos. Celulele endometriale sunt eliminate lunar prin menstruatie, dar in cazul femeilor care sufera de endometrioza, acestea raman in organism si se extind sub forma de aderente in cavitatea pelvina. Este un fel de cancer pentru ca se extinde mereu, numai ca nu mori... pur si simplu suferi la nesfarsit de dureri insuportabile, nu numai in timpul menstruatiei, dar uneori aproape zilnic. 

Tratament nu exista. Nu s-a gasit inca nimeni sa-l inventeze. Exista doar remedii pentru ameliorarea simptomelor: antiinflamatoare, hormonale sau interventii laparoscopice, in functie de stadiul bolii. La stadiul I femeia poate fi sau nu constienta de existenta bolii, care nu o deranjeaza prea tare. La stadiul II femeia simte dureri acute pelvine in timpul menstruatiei, dar aderentele se limiteaza la zona ovarelor, fiind mai facila interventia laparoscopica pentru inlaturarea lor. La stadiul III endometrioza afecteaza deja alte organe din proximitate, cum ar fi intestinul gros sau vezica urinara, durerile devin insuportabile, bolnava nu poate duce un mod de viata normal, este necesara spitalizarea, laparoscopia de urgenta, urmata de o menopauza indusa de cel putin 6 luni sub tratament hormonal pentru refacerea organismului. La stadiul IV – durerea atinge paroxismul, boala afecteaza unul sau mai multe organe vitale, care se pot lipi intre ele, perturband in mod evident activitatea lor. De regula, prin chirurgie se inlatura organele afectate. Eu ajunsesem la stadiul III in 2009. Am trecut prin chinuri groaznice si o interventie chirurgicala prin care mi s-au curatat aderentele accesibile ce afectasera deja ambele ovare si o parte din intestinul gros. Exista cazuri foarte grave, nimeni insa nu le mediatizeaza, putina lume stie ce reprezinta de fapt aceasta boala si cat de mult poate afecta viata unei femei.

De ce apare? Sunt mai multe ipoteze: disfunctii hormonale, disfunctii ale sistemului imun, predispozitie genetica, etc. La mine a fost o disfunctie hormonala combinata cu o imunitate foarte scazuta. 

Toate articolele pe care le-am gasit despre endometrioza vorbesc inevitabil despre infertilitate. Intr-adevar, sansele de a concepe un copil se reduc la 50% sau mai putin. Dar uneori se intampla si miracole, cum a fost si cazul meu. La un an si jumatate dupa laparoscopie si tratament hormonal intens am reusit sa raman insarcinata. Sarcina, perioada fara menstruatie, devine astfel cel mai bun tratament al endometriozei, boala fiind stopata in mod natural. Daca femeia mai si alapteaza dupa nastere, mai castiga vreo 6 luni sau mai mult. In total, 1 an si jumatate de pauza pentru organism. Unele femei reusesc sa scape definitiv de boala dupa o sarcina, dar acestea sunt cazuri fericite. Endometrioza poate reveni oricand usor usor pe fon de oboseala si imunitate scazuta (mai ales cand ai un bebelus de ingrijit, nu ai cum sa dormi suficient si sa te menajezi... e un cerc vicios – copilul te scapa de boala dar tot el poate fi cauza revenirii ei).

Pe vremuri ma interesa foarte mult cum poate afecta endometrioza fertilitatea, dar acum constat ca exista foarte putine indicatii pentru femeile care nu s-au vindecat dupa o nastere. Se ofera in general o singura alternativa – pastilele anticonceptionale, care de fapt nu trateaza boala, ci o tin sub control, adica o blocheaza pentru o perioada. Sa zicem ca poti lua anticonceptionale 1-2 ani, dar e imposibil sa faci asta mereu pana la menopauza... au si ele efecte secundare nedorite. 

Exista foarte putini ginecologi specializati in endometrioza. Si mai putini indraznesc sa efectueze laparoscopii precise si eficiente. Din comoditate, in majoritatea cazurilor se inlatura ovarele sau alte organe cu prea multa usurinta. Nu inteleg de ce aceasta boala atat de severa este tratata cu superficialitate de majoritatea medicilor, care in lipsa unor investigatii detaliate se limiteaza la a recomanda progestative sau anticonceptionale.

Menopauza indusa artificial este si ea nesanatoasa, dar momentan nu exista alta metoda de recuperare post-laparoscopica. Bolnava este nevoita sa inghita o cantitate foarte mare de hormoni intr-un timp scurt care poate da peste cap tot corpul... 

As vrea ca endometrioza sa fie recunoscuta drept boala grava incurabila alaturi de altele despre care se trambiteaza toata ziua prin presa si la televizor, as vrea sa duca pe cineva capul sa inventeze un tratament adevarat, as vrea ca aceasta boala sa fie luata in serios de catre medici, as vrea sa cunosc si alte femei in situatia mea cu care as putea sa realizez un schimb de pareri, as vrea sa gasesc un medic in Romania in care sa am incredere... Imi doresc prea mult oare? 

Mircea Badea – povestea de seara pentru adulti

In general, romanii se impart in 2 categorii: cei care se amuza copios cu Badea si cei care nu-l sufera. Ii inteleg si pe unii si pe ceilalti. E greu sa fii de acord cu el tot timpul, si uneori este intr-adevar infumurat, enervant si laudaros. Dar cine e perfect ? Facem abstractie, pentru ca stie sa creeze buna dispozitie. Omul asta e in stare sa turuie cu orele pe orice tema, dar glumele lui piperate sunt destul de inteligente. Si culmea e, ca se intampla sa gandim la fel in multe privinte. Nu stau acum sa le enumar, dar de multe ori parca imi exprima propriile ganduri. Popularitatea lui Badea evident starneste invidia multora. Ati vazut cate Like-uri poate sa adune in doar cateva minute? Este extraordinar. Emisiunea lui merge la suflet numai bine inainte de somnic.
As putea spune ca noi, cei care urmarim "In gura presei" seara de seara si ii impartasim parerile (sau de fapt el le exprima pe ale noastre) suntem un fel de generatia Mircea Badea: tineri spre varsta medie, un pic mai neconventionali, netematori de a spune adevarului pe nume si de a iesi din tipare, intotdeauna gata de a face misto de ceea ce ni se intampla in aceasta tara plina de ciudatenii, revoltati dar veseli, luptatori pana la capat. Ceea ce face Mircea Badea nu se rezuma la a prezenta presa intr-un mod mai distractiv, ci e un fel de educatie indirecta a maselor, numai ca nu are succes decat cu cei care s-au saturat sa mearga laolalta cu turma.
Il respect cel putin pentru faptul ca ar putea sa exploateze mult mai mult aceasta popularitate de care beneficiaza, dar n-o face. Putini sunt ca el.

Cum sa-ti inveti bebelusul sa adoarma singur

O sa va povestesc ceea ce am facut eu ca sa-mi invat bebelusul sa adoarma singur, dupa 10 luni in care ne-am chinuit ingrozitor in fiecare seara. Marcus a fost certat rau cu somnul de cand s-a nascut. Adormitul era partea cea mai grea: daca nu adormea la san trebuia plimbat in brate cel putin 20 minute sau leganat pe picioare (uneori nu vroia), ca sa se trezeasca dupa vreo 10 minute si trebuia s-o iei de la capat. Orele de somn variau de la o noapte la alta, in functie de cum avea el chef. Nedormita de atata timp si epuizata am hotarat sa fac ceva in privinta asta. M-am documentat pe internet despre metodele agreate de medici si recomandate de alte mamici. Am ales "the cry it out method". Desi destul de drastica, a dat rezultate imediat.
Mai intai de toate trebuie stabilita o rutina de culcare foarte stricta, de exemplu: cina, apoi baita, schimbat hainutele, alaptat, pupici si dragalaseala de noapte buna. Eu in fiecare seara inainte de somn ii enumar toate animalele care fac nani nani, pregatindu-l psihologic pentru momentul somnului. Din rutina face parte si mersul la culcare mereu la aceeasi ora.
Asadar, in prima seara, dupa rutina descrisa mai sus, l-am pus in patut si i-am zis frumos sa se culce. Am iesit din camera. Era socat si bineinteles ca s-a pus pe bocit. A plans amarnic timp de o ora, timp in care eu am intrat la 5 minute, apoi la 10 minute, la 15 minute ca sa-i aduc aminte ca trebuie sa se culce, sa-l mangai pe capsor si sa-l pup, dar fara sa-l iau in brate. A adormit epuizat dupa o ora. A doua seara a plans jumatate de ora. Am intrat la el in camera la 7 minute, apoi la 10 minute. A treia seara a plans tot jumatate de ora. A patra seara am facut progrese vizibile, a plans numai 15 minute, nici n-a mai trebuit sa mai intru. Cu fiecare seara, timpul de plans s-a redus treptat la 10 minute, apoi la 5 minute, apoi la un fel de marait si in sfarsit dupa doua saptamani, nu a mai plans deloc. Copilul se obisnuise cu ideea ca trebuie sa se culce singur, ca nu va veni nimeni sa-l ia in brate. Uneori daca nu-i e foarte somn, mai sta in picioare, vorbeste ceva pe limba lui, dar pana la urma tot se culca. Nu intru la el decat atunci cand stiu sigur ca doarme profund, ca sa-l invelesc.
De cand bebelusul meu adoarme singur viata mea s-a schimbat in bine. Pentru ca il culc mai devreme, am timp si pentru mine, o ora-doua, de care ma bucur din plin. Partea proasta e ca se mai trezeste noaptea cam de 2-3 ori, uneori la ore imposibile. Daca nu ii este foame si nu vrea sa se culce la loc imediat, aplic aceeasi metoda, il las singur. Uneori mai scanceste dar pana la urma adoarme. Din pacate nu doarme mai mult de 9-10 ore pe noapte, dar probabil atat are el nevoie ca sa se refaca.
Somnul de pranz e inca dificil, adoarme la san sau in balansoar. Doctorii recomanda sa nu aplici metoda plansului in acelasi timp pentru somnul de seara si pentru somnul de pranz. Acum astept sa mai treaca ceva timp ca sa-l invat sa adoarma singur si la pranz.
Singurul lucru pe care il regret este ca nu am facut asta cu luni in urma, cand era mai mic. Se pare ca metoda plansului se poate aplica la bebelusii de 4-6 luni, nu mai devreme.
Stiu ca unii parinti refuza sa-si lase bebelusul sa planga. Ti se rupe inima intr-adevar, dar merita. Faptul ca plange cateva seri nu-l afecteaza atat de mult pe termen lung cat obiceiurile sale proaste de adormit. Cand adoarme singur, bebe incepe sa invete sa fie independent, sa se auto-linisteasca si sa nu se mai trezeasca atat de des. Cel putin asa spun majoritatea mamicilor care au recurs la aceasta metoda. In conluzie, happier parent, happier baby.

Pentru mai multe informatii despre metoda "the cry it out" consultati linkurile de mai jos. De aici m-am inspirat eu:

http://www.babysleepsite.com/

http://www.babycenter.com/0_baby-sleep-training-the-basics_1505715.bc




Edit 2017 - la al doilea copil. NU FACETI ASTA! Este o metoda tampita care traumatizeaza copilul. Am incercat-o la primul copil dar nu si la al doilea. Adoarme singur o perioada dar cum pleci cu el undeva se strica totul si o iei de la capat! Daca aveti posibilitatea, dormiti cu copilul in acelasi pat, sa va simta prezenta, acordati-i cat mai mult timp, ei cresc atat de repede si nu mai au nevoie de noi! Savurati orice moment, chiar si atunci cand plange noaptea, inseamna ca sufera si are nevoie de mama lui! Mamicile cu 2 copii sunt mai intelepte decat cele cu unul pt ca au mai multa experienta. Am lasat articolul, nu l-am sters, pt cei care chiar vor sa incerce, dar nu mai sunt de acord cu metoda, nu as mai aplica-o, este prea dura si inumana. O sa regret toata viata ca mi-am chinuit copilul asa. Pana la urma faceti cum credeti ca e mai bine, dar asta cu trezitul des noaptea e doar o perioada, primii 2 ani, apoi doarme bine, nu se mai trezeste si va reveniti cu oboseala. Succes si curaj!

Sugestie regim alimentar bebelus 10 – 12 luni

Mic dejun: lapte matern la trezire
Cam peste 1,5h: lapte cu cereale (alternati hrisca, mei, ovaz, secara, gris, etc. – le gasiti la plafar)
Desert: Fruct de sezon / suc de fructe proaspat (mar, portocala)
Pranz: Legume gatite la abur cu carnita sau fara (alternati carne de pui, vita, ficatel, galbenus de ou sau peste)
Gustarea de dupa amiaza: Fruct de sezon (cu sau fara biscuit/branzica)
Cina: alternati budinca cu branza, budinca cu mere, papanasi, mar copt, dovleac copt, sfecla rosie coapta cu iaurt, quinoa, cartof copt cu iaurt, mamaliguta cu branza si smantana, tapioca cu branza, orez cu lapte, sau altceva similar.
Desert : iaurt simplu
Inainte de somn: lapte matern.

Cam pana pe la 10 luni eu i-am dat bebelusului meu la cina doar fruct cu biscuit/branzica, apoi iaurt si laptic chiar inainte de somn. Insa de la 10 luni am observat ca trebuie suplimentata cina, el avand necesitati mai mari deja la varsta asta. Dimineata cand spun lapte cu cereale ma refer numai la cereale care se fierb. Pentru a lichefia putin terciul folositi cateva lingurite de lapte praf. Consider ca este mai sanatos asa decat sa-l hraniti cu cereale instant din comert, in care, sincer, nu am incredere. Eu sunt pro administrare cereale dimineata, stiu ca sunt mamici care le folosesc pentru masa de seara. Pana la urma fiecare mama decide cum crede mai bine. Pranzul e simplu, combinati diverse legume in functie de sezon. Unii bebelusi prefera supa mai moale altii pireu de legume mai solid. Puteti adauga cateva picaturi de ulei sau o lingurita de smantana. Cina necesita creatie. Trebuie sa includa alimente usoare dar care totusi sa-l tina satul toata noaptea. Nu uitati sa-i dati cate un iaurtel pe zi, preferabil seara pentru o digestie mai buna. Intre mese - lapte matern la cerere sau cat va permite timpul (daca lucrati in timpul zilei evident ramane alaptatul de dimineata si seara). Pe la varsta aceasta bebelusul deja solicita laptic de sete sau de placere, pentru ca mesele de baza care il tin satul sunt cele solide.

Edit 2017 - la al doilea copil.
Intre timp mi-am intors de tot spatele laptelui praf dupa ce am citit ce contine si am studiat lista de ingrediente! Nu mai folosim. Cand am inceput diversificarea adaugam in cereale lapte matern, dar apoi am inceput sa pun cateva lingurile de lapte de vaca (preferabil sa aveti o sursa sigura la tara, daca nu, exista dozatorul din cadrul magazinului Naturalia unde garantez calitatea laptelui, e gras si bun, folosim de ani de zile). 

In ce priveste iaurtul - am invatat reteta de a prepara iaurt de casa, asa ca nu mai cumparam din comert pt cel mic (are 11 luni acum).
Va impartasesc si voua reteta - se fierbe un 1l de lapte de vaca (5 min minim). Se raceste cratita in chiuveta cu apa rece. Cand laptele e caldut se adauga 2 linguri de smantana grasa (nu orice smantana, caci nu se leaga! Evitati cele de 12%, 20%, recomand smantana Artesana la borcan). Se amesteca bine bine smantana in lapte sa se omogenizeze. Se repartizeaza laptele in recipiente pt iaurt si se lasa pe masa peste noapte sa se prinda. Bagati la frigider a doua zi dupa ce ati verificat ca s-a prins (inclinati borcanul si asa va veti da seama).

Succes!

Alaptarea - o provocare

De la bun inceput vreau sa precizez ca sunt 100% pro alaptare, dar trebuie sa scot in evidenta si un dezavantaj, de care unele proaspete mamici nu sunt constiente, si aici nu ma refer la deformarea sanilor sau alte tampenii. Nu are rost sa enumar avantajele alaptarii, sunt atatea carti si articole pe net care fac asta, ar insemna doar sa le repet. Un singur lucru vreau sa confirm din proprie experienta: pe perioada alaptarii, copilul va fi cu siguranta ferit de infectii, bacterii, virusuri. In cel mai rau caz va lua o forma usoara, dar organismul lui va fi gata sa lupte singur cu infectia, fara medicamente. Laptele matern este recunoscut pe drept cuvant ca antibiotic natural si functioneaza de minune.
Deci, alaptarea... e un drum lung si anevoios, o adevarata provocare. Marele dezavantaj este lipsa somnului. Eu nu am stiut asta, sau nu am crezut ca va fi atat de greu. Copilul meu are aproape 10 luni si eu de cand am nascut inca nu am dormit mai mult de 4 ore consecutiv. Stiu ca e greu de crezut. Se zice ca bebelusii alaptati se trezesc mai des pentru ca laptele matern nu e la fel de satios ca laptele praf. Din punctul meu de vedere este o prostie. In primul rand un bebelus se poate satura la fel de bine cu lapte matern. In al doilea rand, de cele mai multe ori, el se va trezi noaptea si va cere sanul nu neaparat de foame, ci din dorinta de a se simti aproape de mama. Adeptii laptelui praf nu au cum sa inteleaga aceasta necesitate vitala. Cum alaptarea incepe din primele zile de viata, atunci se creaza o legatura afectiva foarte puternica intre mama si copil. Sanul nu mai este perceput doar ca pe o sursa de mancare ci si de liniste, dragoste, siguranta. Unii bebelusi sunt mai dependenti si se trezesc mai des, poate viseaza urat, sau se simt singuri si atunci cer cu disperare un pic de laptic pentru a se linisti. Dupa cateva inghitituri adorm la loc.

Aceasta este marea provocare, sa fii de garda 24h din 24, mereu la dispozitia bebelusului, sa te trezesti uneori si din ora in ora in noptile mai dificile, cand ies dintisorii, se simte rau, sau pur si simplu simte nevoia sa doarma la pieptul mamei. Nu toate mamele sunt pregatite pentru acest program infernal. Mai ales daca sotul e la munca, bunicile sunt departe, si e multa treaba prin casa, nu ajungi sa dormi nici ziua. Se poate aduna multa oboseala si frustrare. E normal sa rabufnesti uneori, sa plangi, sa te descarci pe copil... dar toate trec cand il vezi zambind, sanatos. Multe mamici cedeaza usor, pe motiv ca nu mai au lapte suficient. Scuze se pot gasi intotdeauna. Nu vreau sa condamn pe nimeni, dar laptele praf este in opinia mea ca orice produs de pe raftul magazinelor din ziua de azi: dubios. De multe ori am fost tentata si eu sa abandonez, ajunsa la limita oboselii. Dar Dumnezeu m-a ajutat intr-un mod neasteptat: copilul meu a refuzat cu vehementa sa bea lapte praf.

Am citit undeva ca prin laptele matern se face transfuzie de dragoste. Mi-a placut mult expresia. Alaptarea iti ofera intr-adevar ocazia sa fii conectata direct la caldura copilului tau, sa-i simti respiratia, sa-i observi bucuria si multumirea de a primi ceea ce are nevoie. As vrea sa stiu daca acei copii alaptati pastreaza o legatura afectiva mai speciala cu mamele lor, desi ar fi absurd, sa zicem, pe termen lung. Totusi ar trebui sa existe o recompensa spirituala pentru toate noptile nedormite, nu-i asa? :)

What is happiness?

Defining happiness is not easy, as human beings perceive this notion in a totally different way. There are few moments in life when we realize (on an emotional level) how happy we are, but the feeling is so soon forgotten that it immediately turns into a faded memory.

Positive emotions commonly generate happiness, such as achievements, shared love, affection, joy, or a state of well-being, like pleasure. Merely seeing a beautiful flower or looking at the blue sky can bring happiness to some people.

We all want to be happy, but we can’t really say when we are… It’s obviously ironic that such a powerful life goal can’t even be identified when it turns into reality. As soon as we achieve what seems to make us happy, we instantly find another object of desire to start the quest all over again. It is never enough for humans; they can never be entirely satisfied. Our mind is vulnerable and miserable without some kind of long-term motivation.

Happiness clearly cannot be reduced to a few agreeable sensations. Rather, it is a way of being and of experiencing the world. Unfortunately, most of us acknowledge that we rarely feel happy as a whole. Is such a permanent state even possible? Perhaps that’s the explanation for so many people turning towards divinity in search of ways to maximize their chances of happiness.

Instead, let’s just try to make it simple: establish a goal and show absolute commitment, no matter the sacrifice. Spiritually not materialistically. A true state we must aim at from inside. The search for happiness comes from within, like so many other things we get in life.

Confesiunile unei mamici

Pot sa spun ca sunt norocoasa, Dumnezeu mi-a dat un copil sanatos si energic. Dar in ultimele 6 luni am aflat ca meseria de mama este poate cea mai grea (necesita multa multa rabdare!). Si dupa modelul "Neveste disperate" sunt convinsa ca ar iesi un serial pe cinste despre "Mamici disperate", as putea fi cu usurinta unul dintre personaje :) De cand s-a nascut Marcus am stiut ca este un copil deosebit, dar anume faptul ca este deosebit il face poate mai dificil. Fenomenul se defineste in 3 cuvinte: hiper-agitat, nedormit si precoce.

Epopeea a inceput din a doua noapte la maternitate, cand am avut curajul sa-l tin langa mine pana dimineata si nu am dormit deloc. Am descoperit atunci ca al meu copil este certat rau de tot cu somnul si plange extrem de mult din orice. Primele 2 luni a plans incontinuu, de nu stiam ce sa-i fac, imi venea sa plec in lume, plangeam de plansul lui... eram disperata. Un plans din ala isteric de-ti bubuiau creierii, insuportabil. Plangea ziua foarte mult iar noaptea se trezea aproape din ora in ora. Asta cu trezitul des a tinut pana de curand, la 6 luni, cand a inceput sa doarma 4-5 ore legate. La inceput nu simteam oboseala dar pe la 5 luni ajunsesem sa ma ia lesinul pe strada, intrasem intr-o depresie grava pe fon de nesomn. Copilul nu se trezea neaparat de foame, ci vroia sa fie leganat sau tinut in brate.

Pe la 2 luni jumate s-a mai calmat, cand a inceput sa inteleaga ca nu-i suntem dusmani, ba chiar sa ne zambeasca. Dar nu dormea ziua aproape deloc. Adormea dupa un leganat de vreo jumatate de ora si se trezea dupa 10 minute plangand. O luai de la capat si-ti venea sa urli. Nu puteam sa fac nimic, ma solicita 24 ore langa el (valabil si acum). Alaptatul la san a fost si ramane singura metoda de a-l linisti si de a-l adormi.

La fix 3 luni s-a rasucit prima data pe burta si am intrat intr-o noua etapa. Devenise obsedat sa se intoarca pe burta in orice moment, chiar si in somn (ceea ce ducea inevitabil la trezire pt ca isi ridica imediat capul sa se uite in jur). Nu statea (si nu sta nici acum) in aceeasi pozitie 2 secunde la rand. Se sucea, se rostogolea, pana a cazut din pat si am realizat ca e grava treaba: copilul meu este hiper activ (diagnostic dat si de pediatra). Plansul ramanea frecvent si isteric, din orice. A invatat sa-l foloseasca drept arma pentru a atrage atentia si a obtine ce vrea (cam devreme). La 3 luni am renuntat la landou pentru ca ca refuza cu vehementa sa mai stea culcat pe spate. Am trecut la caruciorul sport, pozitie semi-culcata (la care am renuntat pe la 5 luni fiindca vroia sa stea numai ridicat ca sa vada totul in jur). Tot cam din aceasta perioada alaptatul s-a transformat intr-o lupta, caci el nu sta cuminte ca alti bebelusi sa manance; el in timp ce suge da haotic din manute, ma escaladeaza cu picioarele, ma impinge cu capul, incearca sa se intoarca, si sunt nevoita sa-l mut de la un san la altul din 2 in 2 minute. Este extrem de anevoios si solicitant.

La 5 luni si 3 saptamani deja mergea de busilea prin camera... era suficient sa pui un obiect fascinant (telecomanda, mobil, mouse) la oarece distanta si ajungea imediat la el.

Pentru el nu are nici un farmec statul in fund, fiind o pozitie statica; el vrea sa se miste incontinuu. Argint viu e putin spus. Schimbatul de pampers e chinul pamantului, imbracatul se face din pozitie verticala, pe brate, sau distrat de o a doua persoana. Nu sta pe spate nici daca dansezi in fata lui. De la 3 luni pana cand a inceput sa se deplaseze a stat numai pe burta (fenomen pe care nu l-am mai auzit la nimeni).

Exact de cand a implinit 6 luni a intervenit o noua obsesie – ridicatul in picioare. Exerseaza oriunde prinde ceva de care sa se sprijine si reuseste daca are stabilitate. La 1 noaptea majoritatea bebelusilor dorm dusi, numai al nostru sta in picioare in patut cu mainile prinse bine de margine. Nu adoarme decat tarziu dupa miezul noptii, iar ziua daca doarme jumatate de ora deja ma declar multumita. Are nevoie de foarte putin somn, in comparatie cu alti bebelusi, iar ca sa doarma trebuie leganat incontinuu... Ziua umbla prin casa si se prinde de sertare, dulapuri, scaune, se loveste. Tarcul, patutul si scaunelul de masa reprezinta deja niste inchisori care il priveaza de libertate si protesteaza vehement daca il tinem acolo mai mult de 5 minute.

Eu atata perseverenta, hotarare si ambitie nu am vazut la nimeni pana acum. Nu stiu ce va fi mai departe dar pana acum copilul nostru a realizat in timp record ceea ce si-a propus: 1) sa se intoarca pe burta (la 3 luni), 2) sa se deplaseze de-a busilea (la 5 luni), 3) sa se ridice in picioare (la 6 luni). Anticipez ca urmeaza mersul pe la 8 luni, ceea ce ar fi foarte precoce.

Cine s-ar fi gandit ca va fi atat de greu? Unii copii sunt cuminti, nu plang, nu se agita atat de mult, uneori sunt aproape tentata sa invidiez alte mame. Dar pana la urma tot al meu e mai bun... sunt mandra de el si il iubesc la nebunie. Cand adoarme in bratele mele sau ma mangaie pe piept cu manuta in timp ce papa la san este un inger si mi-e cel mai drag.

My favorite "Friends" quotes

Joey: You've got to name your first child Joey!

Chandler: Why?

Joey: Hey, I may never have kids so somebody's gonna carry on my family name!

Chandler: Your family name is Tribiani!

Monica: Hey, where are all my ovulation-sticks? There's only one here.

Chandler: I might have checked to see if I was ovulating a couple times.

Monica: Chandler!

Chandler: I am not working. There's not much to do around here!

Joey: I thought it'd be great, you know? have some time alone with my thoughts... turns out, I don't have as many thoughts as you'd think.

Phoebe : If you want to receive e-mails about my upcoming shows, then please give me money so I can buy a computer.

Rachel: Oh my God. I've become my father. I've been trying so hard not to become my mother, I didn't see this coming.

Joey (watching old videos of Monica): Some girl ate Monica!!!

Monica: Shut up, the camera adds 10 pounds.

Chandler: so how many cameras are actually on you?

Chandler: All right, look if you absolutely have to tell her the truth, at least wait until the timing's right. And that's what deathbeds are for.

Monica: Guys can fake it? Unbelievable! The one thing that's ours!

Chandler: Condoms?

Joey: We don't know how long we're gonna be stuck here. We might have to repopulate the world.

Chandler: And condoms are the way to do that?

Joey: Why do you have to break up with her? Be a man. Just stop calling.

Joey: Pheebs, you wanna help?

Phoebe: Oh, I wish I could, but I really don't want to.

Cele mai urmarite seriale

The Big Bang Theory - umor total inedit, glume sofisticate, inteligente, care nu te fac sa razi in hohote dar te amuza intr-un mod placut; nu este pentru oricine; tipare de personaje foarte funny desi aparent boring (nerds!). Sunt la sezonul 5 si inca mai gust din farmecul originalitatii acestui serial.


Friends - cel mai bun serial de comedie ever, l-am revazut de multe ori si rad mereu cu aceeasi pofta, glume foarte simple dar autentice; personaje pe care nu ai cum sa nu le indragesti si care devin in timp ca si prietenii tai! 10 sezoane la fel de bune. The best of the best!

 

Gossip Girl - kind of addictive, primul sezon a fost palpitant, apoi a scazut in intensitate, dar creaza dependenta oarecum, dupa sezonul 4 am zis ca nu ma mai uit dar tot ma uit, don't ask me why (poate pt a-l revedea mereu pe Chace Crawford :) O ador pe Blair si n-o sufar pe Serena, frecventa seratelor si petrecerilor e deranjanta la un moment dat iar unele intrigi par a fi cusute cu ata alba.
 

Desperate Housewives - il urmaresc din 2004 cand s-a lansat, eram fascinata la inceput, dar dupa sezonul 5 s-a cam rasuflat. Pt cei care nu l-au vazut, recomand primele 5 sezoane. Dupa aia se trage mata de coada la greu, dar merita vazut daca te prinde. Am plans la ultimul episod din ultimul sezon - acest serial facea parte oarecum din viata mea de atatea ani.

Cougar Town - nu e grozav, dar merge, are un pic mai mult sens decat alte seriale de comedie americane, si nu mai auzi rasete in fundal (cu alte cuvinte razi cand simti nu cand ti se spune!). Ca sa gusti glumele lor trebuie sa ciulesti bine urechile pt ca protagonistii vorbesc extrem de repede. Ma enerveaza ca sunt toti cam betivi. 

The Office (U.S) - foarte, foarte tare primele 7 sezoane cu Steve Carell, m-am distrat copios cu fazele lor de la birou. Dupa ce a plecat Steve s-au prostit cu totul, nu mai e ce a fost. Interesanta abordarea (mockumentary) - monologul personajelor in fata camerei, intr-un cadru intim, de parca ar fi niste confesiuni. 
 

How I Met Your Mother - e ok, dar hai frate, nici dupa 7 sezoane nu si-a cunoscut Ted viitoarea nevasta? Publicul tot asteapta sa se justifice titlul, dar in zadar. Eu una m-am plictisit sa astept. Inedit - scene care au loc in imaginatia personajelor, incat uneori te ametesc, nu mai stii ce anume se petrece in realitate. E destul de amuzant per total.

North & South vs. Pride & Prejudice

In spite of all the differences: society, manners, tone and context, North and South's love story very much reminds me of Pride and Prejudice. The two protagonists form a distorted opinion about each other, she (Margaret Hale) despises him, he (John Thornton) falls for her, proposes to her, she rejects him, he's upset but reconsiders his behavior due to her influence, then she falls for him, being concerned about his supposedly bad opinion of her, then he saves her reputation, there seems to be no chance for them to be together but, finally, they reveal their true feelings and live happily ever after. Very nice movie, recommended for those who enjoy Victorian England adaptations.

Cateva remedii pentru bebelusi hiperactivi

Conform statisticilor, un procent din ce in ce mai mare de bebelusi sunt hiper activi. Hiper activitatea se manifesta prin ore de somn extrem de putine (in jur de 10 ore din 24, desi ar trebui sa doarma 17-18 ore, mai ales nou-nascutii), adormit foarte dificil, somn agitat sau in reprize scurte, plans frecvent in timpul somnului, in stare de veghe – agitatie, agresivitate, dispozitie instabila, plans isteric, mese frecvente (la 1-2 ore), dorinta de a fi purtat mereu in brate sau leganat (mai ales seara).
Iata remediile care le-am identificat, unele mai mult sau mai putin eficiente, in functie de personalitatea fiecarui bebelus:

1. Schimbarea pozitiei – Daca bebe scanceste in timpul zilei, nu ii este somn, este hranit si curat, o solutie buna este schimbarea pozitiei lui, de exemplu, multora le place sa stea pe burtica (desi unor parinti le este frica sa-i puna pe burtica in primele saptamani de viata), pe o parte (unora nu le place pentru ca simt ca nu au stabilitate), semi-sezanda – ca intr-un fotoliu, sau pe verticala (in brate). Alternate des, il pot pacali sa stea cuminte cateva minute.

2. Leganatul – Functioneaza perfect inainte de somn, dar nu se recomanda in stare de veghe. Bebelusul trebuie sa invete sa asocieze leganatul cu somnul si sa stie ca daca este leganat trebuie sa adoarma. Dezavantajul - bebelusii hiper activi se trezesc in momentul in care nu mai sunt leganati. Daca e cineva disponibil in casa ar fi bine sa-l legene in continuu macar in timpul zilei pentru a-i asigura un somn mai de lunga durata.O solutie buna ar fi achizitionarea unui leagan automat, pe baterii.

3. Plimbatul prin casa – mai ales in pozitie verticala, se dovedeste a fi extrem de eficient in stare de veghe daca bebelusul este plangacios. Il calmeaza faptul ca se simte in siguranta dar si vede tot ce se intampla in jur, se schimba peisajul (ii capteaza atentia). Dezavantajul – poate fi foarte obositor.

4. Mese mai dese – chiar daca e obositor pentru mama, poate fi o solutie. Eu sunt impotriva meselor la ore fixe. Sanul matern nu este doar o sursa de mancare pentru bebelusi ci si un refugiu, o sursa de calmare, un loc unde se simt protejati.

5. Camomilla – este un remediu naturist care functioneaza in cazul unei energii debordante. Este suficienta administrarea a 2 portii a cate 5 granule dizolvate in apa fiarta sau lapte. Asteptati efectul in cateva zile, nu imediat. Bebelusul va deveni mai somnolent si un pic mai linistit, cel putin in timpul somnului. (nu e valabil pentru toti)

6. Infasatul – desi suna arhaic, functioneaza in majoritatea cazurilor. Micutul se va revolta cu siguranta si se va agita la inceput in tentativa de a se elibera dar pana la urma se va linisti si va adormi.

7. Plimbari in aer liber – aerul proaspat ii calmeaza, mai ales cel racoros, toamna, iarna sau primavara. Cu conditia sa plimbati caruciorul in continuu. E posibil ca bebe sa inceapa sa se agite in momentul in care nu mai simte miscare. Dezavantaj – necesita conditie fizica!

8. Suzeta – poate fi o sursa de calmare doar pentru o parte dintre bebelusi. Unii (mai ales cei alaptati la san) o ling si o scuipa atunci cand realizeaza ca nu curge nimic bun din ea, mai ales daca plang, o refuza prompt. Nu obisnuiti bebe-ul sa doarma cu suzeta pentru ca o va pierde in somn si se va trezi.

9. Uscatorul de par – este un remediu miraculos si prietenul de nadejde al parintilor de bebelusi hiper activi. Merge si aspiratorul sau blenderul, datorita zgomotului ritmic care ii linisteste, dar si aerul cald al feonului.

Daca identificati si alte metode, nu ezitati sa-mi lasati un comentariu! Poate fi util.

The Euro zone still deep in the dumps

I couldn't help but notice that after several years of struggling and brainstorming, the fate of the euro still remains uncertain.  The European currency continues to walk around like a very sick patient looking for a miraculous cure. Whereas its various parts are being periodically swathed, nobody considers treating the poor patient as a whole. Unfortunately, the euro zone is still going through a serious sovereign-debt crisis and growth stagnation.

There are actually very few solutions to boost the European economies. Most governments in the euro zone have been recently tossed out by budget deficit and eye-watering costs. The dire economic straits are currently emphasized by visible lack of fiscal unity. There is still a huge gap between old and new members on so many levels. Most European citizens cling to the hope that a certain federalism will eventually emerge to keep things going, but that could take another decade or so.

At this point, the net foreign borrowing in the public, as well as in the private sector, remains problematical. Indebtedness prevents governments from applying the usual fiscal incentives, such as currency devaluation and monetary policy. Structural reforms are out of question, at least not in the near future.

Countries dealing with budget deficit could reduce payroll taxes in order to minimize labor costs. Otherwise, they could take the painful decision to raise VAT and cast down imports. It seems like globalization can really gobble up a big chunk of economic perspectives for the European markets, favoring other ascendants, such as China. On the contrary, countries dealing with consolidated budgets should slow down their rhythm by letting inflation run higher. The problem with such countries, as Germany, is that they refuse to take initiative for an eventual unity and are afraid to risk their own competitivity.  Although Germany often suggests political unity, desired by most European leaders, it dodges the idea of fiscal unity, so necessary in the future, to maintain EU afloat.

Even countries that have already received considerable bail-outs over the past two years find themselves still deep in recession and may need second or third aids. EU leaders are currently evaluating the possibility of raising the amount of rescue funds, as a viable solution to save the Euro zone. Many economists highly doubt that would help. The consequences for each of these beneficiaries can turn out to be disastrous in the long run. 

Europe appears sluggish and unprepared to face another euro crisis and it is almost swamped by the harsh perspective of having to give up on its dearest currency. But what are the alternatives? Almost non-existent. The euro must survive in order to avoid an economic chaos and secure the magnificent euro project. The only option for Europe now is to square off and focus on how to make the economy grow, even in painful circumstances.

Afraid of being different

It takes a lot of courage to be different. Very few people ask themselves: Why should I be like everyone else? Why should I do what everyone else does? As far as I know, we are the most evolved species on earth, but some of us never take interest in such questions. And even fewer succeed to distinguish themselves by thinking differently or doing something unique. Most people are too comfortable in their choice of following certain patterns in life and enjoy acting as if they were part of a herd of animals. Social rules and prejudices transformed us into millions of copycats. For example: we all have to dress in a certain way in order to be accepted in society, we all have to be baptized into a specific religion, we all have to get vaccinated at a certain age, we all have to buy an apartment and get married by the age of 30, etc. Every day we act like robots, not even realizing how ridiculous and boring we really are.

The human brain allows listening to and considering other people’s opinions but is perfectly able to create personal ones. We are absolutely capable of acting and thinking in our own way. Unfortunately we don’t. Perhaps doing what everyone else does and embracing others’ opinions as our own is the easiest way to go through life. It’s also very common to judge and despise fellows who display powerful personalities by going against social conventions. We never appreciate their courage and boldness. They are “outsiders” and “freaks” just because they are different.

Defined as complex and fascinating, the human being tends to resemble animals, rather than aspire to a higher level of intelligence, simply because being unique involves originality, individualization and crossing “borders”, which is beyond most people’s effort and acceptance. Before taking any decision in life we usually consider what others might say: family, friends, colleagues, neighbors, etc. It is true, by adopting their beliefs we very often avoid awkwardness, disputes, and gossip. But choosing to go with the flow and refusing to take into account the options does not lead to evolution.

Yes, it takes a lot of courage to be different. People are not brave enough to accept the challenge of shaping their own individual personalities and looking at life from a subjective perspective. We are too busy worrying that the pack of wolves we are part of might not actually approve of our choice. So what?
Being unique is so refreshing, rewarding and uplifting. And SO HUMAN.

Why do some friendships fail?

I have an old best friend for almost 14 years. The truth is, I‘ve been the only one to initiate contact with her for some time now. Our friendship is clearly fading away. No point in trying to see if she would contact me. I know she wouldn’t, at least not unless she has a good reason, like to congratulate me on some kind of occasion. I’ve been almost ready to accuse my friend of indifference so many times, I’ve had several attempts to defy her, but every time I lacked courage. Weary of waiting and analyzing, I now find ending the friendship officially more palatable than continuing to pretend our communication is still meaningful. On first blush, it seems like an optimal solution.

Sometimes we discover that our best friends, to whom we used to speak on a day to day basis and with whom we used to spend a lot of time, are no longer our friends. What could have possibly gone wrong? I guess being so close for years and then gradually falling out of touch is pretty common. There is no answer or possibly several answers to the question “why”. It’s either intentional or unconscious. At a certain point, we begin to question the very foundation of our friendships, particularly those that seemed to be so solid, and realize that we never really had that much in common after all. We just happened to be colleagues, neighbors or used to share the same passions for a while. If you think about it, people are drawn together by certain things in life, which never last.

They say true friends never fade out, and a friend in need is a friend indeed. Unfortunately distance seems to be the most common reason to lose contact with friends.

When a friendship gets to the point where you have to worry about calling or not after 6 months of silence, it has obviously reached its expiration date. No closeness and openness are possible at this stage. It turns into a one-sided friendship, which never works. So, why does it hurt? Maybe because I couldn’t face her and tell her the truth in order to get a closure and move on with my life. I am so afraid to hurt her feelings although she has already hurt mine several times by not being there for me. And vice versa, other things are consuming her and she clearly doesn’t feel like sharing them with me anymore. I don’t think she even realizes that our friendship is lost.

In the end, take it as a life-lesson. Friendships are prone to fall apart if they aren’t continually nurtured. It’s up to both sides to make efforts to sustain the relationship.

Sistemul medical din Romania nu incurajeaza nasterea naturala

Se spune ca Romania este tara tuturor posibilitatilor, dar nu intr-un sens bun. Se pare ca medicii nostri adora sa taie, sa macelareasca si sa coase in loc sa gaseasca mai intai metode alternative de tratament. Fara a sta pe ganduri, de la prima consultatie se decid interventii chirurgicale cu sutele si miile atunci cand in mod normal acestea necesita in prealabil investigatii mai profunde. De ce? Raspunsul e simplu: interese materiale. O operatie costa mai mult decat orice eventual tratament medicamentos sau de alt fel. O interventie chirurgicala atrage dupa sine multiple tratamente care si acestea vor costa pacientul mai mult, ocazie de care profita medicii pentru a-si promova anumite medicamente impuse de catre anumiti furnizori in schimbul anumitor facilitati sau sponsorizari pentru participari la conferinte in strainatate. 

Sistemul medical din Romania nu incurajeaza nasterea naturala. Conform datelor statistice, 65% din nasterile din Romania in ultimii ani au fost prin cezariana (fata de 27% in SUA de exemplu). Cezariana este o interventie chirurgicala care se impune cu adevarat in cazul anumitor probleme grave cum ar fi prolaps de cordon ombilical, hipertensiune, diabet matern sau pozitia incorecta a fatului in momentul nasterii. Dar acestea sunt in general cazuri rare. Mi-e greu sa cred ca 65% din femeile din Romania au avut un motiv atat de serios incat sa recurga la cezariana. Prin manipulare, doctorii pro-cezariana te indruma pe aceasta cale inca de la primele consultatii din timpul sarcinii. Romania este singura tara in care cezarienele sunt permise si la decizia pacientei. Daca aceasta doreste sa nasca pe aceasta cale, nimeni n-o va impiedica, chiar daca ea nu are motive medicale pentru a efectua o operatie. Aceasta optiune personala vine de cele mai multe din frica de a infrunta durerile nasterii dar si din lipsa de informare. Din pacate, dupa o cezariana corpul se reface mult mai greu, alaptarea poate intarzia, hormonii naturali ai mamei sunt inhibati astfel incat experienta poate deveni uneori traumatizanta. In plus, exista un mare pericol de infectie iar interventia poate afecta si capacitatea de a procrea ulterior.
Nasterea este un proces natural. Femeile au nascut copii pe cale vaginala de secole, si au fost in stare s-o faca foarte bine, de ce n-ar mai fi in ziua de azi? Da, durerile nasterii pot fi greu de suportat, dar sunt absolut naturale si normale, fata de durerile survenite in urma unei interventii chirurgicale.
 
In ceea ce priveste anestezia, acesta poate fi considerata o optiune, dar si aici se exagereaza mult la noi in tara. Unele femei care aleg sa nasca pe cale vaginala nici nu concep sa treaca peste aceasta experienta fara a apela la anestezia partiala (epidurala). Iar cele care nu opteaza pentru ea, sunt aproape fortate s-o faca, pentru ca dupa internare, asistentele bat la usa o data la 5 minute sa le intrebe daca nu doresc anastezie. Pana la urma ai tendinta sa cedezi psihic sau sa cazi prada tentatiei. Metoda este mai sanatoasa decat o nastere prin cezariana dar implica riscuri si dezavantaje pe care unele mame nu le cunosc. De exemplu, anestezicul interfereaza cu instinctul natural de impingere pe care femeia ar trebui sa-l manifeste in urma travaliului, si atunci se impune o impingere dirijata care nu mai e la fel de eficienta si poate prelungi expulzia. Orice medicament administrat in organismul mamei ajunge si la fat prin laptele matern care se secreta imediat dupa nastere. S-a observat ca bebelusii mamelor cu epidurala s-au nascut mai ametiti si lipsiti de energie. Injectia epidurala mai costa si ea 450 RON iar medicul anestezist cu siguranta trebuie sa aiba si el din ce sa traiasca. Motiv serios sau nu pentru a promova anestezia epidurala?
 
Al treilea aspect la care as vrea sa ma refer, este o alta interventie chirurgicala, de proportii mai mici, care se practica foarte frecvent in Romania in timpul nasterii vaginale : epiziotomia, sau taierea perineului. Faceti comparatie: in cea mai importanta maternitate din Geneva incidenta epiziotomiei este de 10%, iar in spitalele din Romania (mai ales cele de stat) este de 98% ! Iarasi, imi vine greu sa cred ca 98% din femeile noastre sunt atat de inguste sau incapabile sa nasca cu perineul intact. De obicei interventia este incurajata de catre doctori pe motiv ca: "e mai bine sa fii taiata decat sa te rupi" (desi, intre noi fie vorba poti sa te rupi mai putin decat te taie ei by default). In spatele acestei afirmatii se ascunde de fapt o alta motivatie: atat medicii cat si asistentele nu mai au rabdare sa scape cat mai repede si se treaca la urmatoarea nastere, astfel incat grabesc tot procesul cam cu 10 minute prin acest procedeu de taiere a perineului inainte sa iasa capul bebelusului. In multe cazuri interventia nu este necesara, deoacere unele femei sunt perfect capabile sa nasca si fara taietura, dar intr-adevar poate dura mai mult si necesita rabdare. Iar medicii nostri n-o au. Ei prefera sa te sperie, apoi sa te faca harcea parcea si sa te coase, ca asa e frumos. Exista chiar metode naturale de a preveni ruperea perineului cum ar fi exercitiile Kegel sau masajul perineal, practicate cu cateva saptamani inainte de nastere. Faceti un experiment : intrebati medicul dvs. ce parere are despre masajul perineal. Cu siguranta nu-l va incuraja, tocmai pentru a-si lasa o portita pentru taietura lui preferata. Al meu a raspuns: "e frectie la picior de lemn". Si degeaba a studiat el la Londra si la Paris daca nu este la curent cu beneficiile acestui masaj si rolul sau in prevenirea ruperii perineului. Inafara de asta, te mai si sperie rau, ca te vei rupe in asemenea hal incat nu vei mai avea viata sexuala normala dupa. De fapt, daca nu s-ar impune pozitia clasica culcata sau semi-culcata in sala de nasteri majoritatea femeilor ar trece prin momentul expulziei mult mai usor. Cateva alte pozitii si-au dovedit eficienta (pe vine, in picioare, in 4 labe) de secole, dar nu, la noi nu ai dreptul la variatie. Esti condamnata sa impingi intr-o pozitie total aiurea si ti se mai cere si sa reusesti in 2 timpi si 3 miscari. Niste porcarii de reguli care iti ingradesc libertatea de miscare si de manifestare a unor instincte naturale. Chiar si in timpul travaliului, cand ar trebui sa poti sa fii mobila gasesc ei pretexte sa te lege la un monitor sau la o perfuzie, doar ca sa-ti inhibe pornirile firesti.
 
Cred c-o sa incep sa sustin din ce in ce mai mult nasterea acasa. Desi este momentan ilegala in Romania, ar fi cea mai sanatoasa optiune. In Olanda 50% din nasteri au loc acasa. Si slava Domnului au copii sanatosi. Daca sarcina a decurs normal, gravida se simte bine, bebelusul sta in pozitia corecta si nu exista alte probleme exact inainte de nastere nu vad de ce ar fi nevoie sa mergi la un spital idiot unde o echipa de medici bazati sa te faca ferfenita si sa te marcheze pe viata.
 
Ah, si sa nu uitam faptul ca nu se incurajeaza la noi nici alaptarea la san. Bebelusii sunt luati de langa mama imediat dupa nastere si hraniti cu lapte praf (chiar fara acordul mamei) ca sa li se mareasca imediat stomacelul. Este o metoda subversiva de a promova laptele praf.
 
In concluzie, nimeni nu se gandeste la binele tau ca mama sau la binele bebelusului. Toate deciziile medicilor sunt mascate de considerente materiale, mai mult sau mai putin cunoscute de noi. O mentalitate invechita si practici barbare s-au impamantenit in spitalele din Romania si este foarte greu sa mai schimbi ceva. Daca incerci sa te revolti, sa-ti ceri drepturile, sa-ti impui dorintele, nu te asculta nimeni, pt ca in ochii lor esti un nimeni, si te vor trata ca atare. Spitalele private sunt mai ok, dar serviciile sunt inca extrem de scumpe. Chiar si acolo de multe ori trebuie sa lupti cu morile de vant.

Despre relatia noastra cu divinitatea

Fiecare dintre noi are o relatie speciala si personala cu divinitatea. A crede este un lucru frumos iar a-ti exprima credinta in propriul fel, de obicei prin comuniune intima cu Dumnezeu, poate contribui la o stare de bine care ne ajuta sa trecem mai usor prin viata. Credinciosul percepe divinitatea in propriul sau fel, in functie de educatia care a primit-o sau lecturile care l-au ghidat. Nu ne poate impune nimeni sa ne imaginam ca Dumnezeu este intr-un anume fel, pt ca asa cum suntem noi toti diferiti si perceptiile noastre sunt diferite, dar nu neaparat gresite. Abordarea sau invocarea divinitatii insa poate fi de multe ori alterata de pornirile noastre prea umane, de ex. in majoritatea cazurilor, atunci cand se roaga, oamenii se axeaza pe cerinte infinite sau comunicarea unor nemultumiri. Ba unii chiar ajung sa reproseze divinitatii ca nu au obtinut suficient de rapid lucrurile pe care le-au cerut atat de fervent prin rugaciune. Deoarece Dumnezeu este in fiecare dintre noi, ne cunoaste dorintele si tainele, nu are nici un rost sa cerem cu insistenta anumite lucruri. El stie ce sa ne dea si exact cat putem duce. A crede nu este egal cu a cere. Cel mai intelept lucru pe care il putem face este sa multumim de fiecare data pt ceea ce avem deja fara a dori mai mult. Din pacate, de cele mai multe ori, oamenii uita sa multumeasca, considerand ca merita mai mult dar nu primesc in mod nejustificat.

Din pacate pentru o parte din oameni, relatia cu divinitatea se rezuma la mersul la biserica o data pe saptamana. Fatada, parada de ochii lumii si nimic mai mult. Pacat. Pacat intr-un sens si in altul. Multi dintre ei asculta slujba in mod automat fara sa priceapa mesajul. Se inchina, aprind lumanari, stau in picioare cu orele doar pt ca asa fac altii si asa «trebuie», isi fac cruce conform traditiei in timp ce se gandesc in alta parte sau analizeaza lumea din jur. Intrebati-i daca au deschis vreodata Biblia sau cunosc originea anumitor sarbatori crestine. O sa ramaneti surprinsi.

Credinta inseamna pur si simplu sinceritate si comuniune cu Dumnezeu intr-un spatiu intim. Si ce spatiu mai intim poate exista pe lume decat propriul suflet? Nu biserica este casa Domnului, ci sufletul. Acolo esti singur tu cu gandurile tale, te poti exprima liber, nu te aude si nu te judeca nimeni pentru ceea ce faci sau spui. Divinitatea salasluieste in sufletele noastre, acolo trebuie s-o cautam in primul rand. La urma urmei, cine se va ruga pentru tine mai sincer si mai curat decat tu insuti? Poate doar mama, dar in nici un caz un preot oarecare ce citeste zilnic de pe biletele nume de persoane pe care nu le cunoaste. Credinta nu are nevoie de intermediari. Daca recurgem la intermediari inseamna ca nu avem incredere in propria putere de a-L invoca pe Dumnezeu, de a putea comunica cu El. E adevarat, ca primii preoti care au existat pe lume (vezi Vechiul Testament) au fost unsi de Dumnezeu Insusi, pe baza vocatiei lor. Mai departe s-a perpetuat o traditie care a transformat vocatia intr-o meserie (profitabila), iar biserica intr-o institutie care de secole manipuleaza masele alaturi de alte institutii in cadrul statului. Sa ne aducem aminte de perioada in care oamenii erau pacaliti sa-si cumpere din timpul vietii un loc in rai (nu radeti, asta se intampla in evul mediu) sau de nenumaratele razboaie declansate pe parcursul istoriei de catre institutia bisericii sub pretextul credintei.

Rugaciunea trebuie sa fie dezinteresata si gratuita, relatia cu Dumnezeu trebuie sa nu coste nimic, credinta insemnand prin definitie daruire si altruism. Si atunci de ce mersul la biserica implica mereu alocarea de sume «neoficiale» ca niste taxe mai mult sau mai putin obligatorii? Ah, daca acesti bani ar ajunge intr-adevar la saraci si nevoiasi, nu as avea nimic impotriva. Dar din pacate aceste sume ajung in buzunarul cuiva (clerului), care se imbogateste pe seama naivitatii noastre.

Multe lucruri costa in viata asta, insa credinta este fara indoiala gratuita si accesibila oricui. Oricine, oricat de sarac trebuie sa-si poata permite sa comunice cu Dumnezeu. Nu are nevoie pentru asta decat de un suflet, o pornire spre dialog interior, singuratate si sinceritate. E atat de simplu sa cream acea relatie speciala si personala de care vorbeam la inceput, incat nici nu ne dam seama.


(p.s. In special pt mamica: declar pe propria raspundere ca nu fac parte din nici o secta si nu reprezint interesele nici unei grupari religioase.)

Program zilnic de alimentatie in sarcina

Mic dejun - cereale cu lapte (fulgi de porumb, ovaz, hrisca, gris, orez)

Gustare intre mic dejun si pranz - salata de legume proaspete (salata verde, ardei, castravete, rosii, ceapa verde) cu bucati de telemea si doua felii de paine prajita cu unt (alternati paine alba cu integrala si neagra) sau vara se poate manca telemea cu rosii, puteti adauga la meniu si un ou fiert tare la 2-3 zile.

Pranz - o supa sau o ciorba cu pesmeti

Dupa masa de pranz se iau si multivitaminele de sarcina (+ fier din luna 5)

Intre mese - gustare din fructe: 1 mar + 1 portocala / 1 banana, sau fructe de sezon

Cina - la alegere: peste, pui sau vita cu garnitura (cartofi, orez, fasole, spanac, linte), puteti consuma si porc dar mai rar

Inainte de somn - un iaurt sau un pahar cu lapte batut

Pe parcursul zilei obligatoriu:

2 litri de lichide pe zi (1,5 l apa + 0,5 l alte lichide – lapte, ciorba, suc natural)

Cel putin 2 fructe pe zi

3 tipuri de lactate pe zi (de ex. un pahar cu lapte, 50g telemea si 1 iaurt mic)

Intre mese se pot consuma nuci, arahide, caju, seminte, fructe uscate (contin fier)

Exclus – cafea, alcool

Evitati dulciurile, mezelurile, sucurile din comert, mancarea dubioasa.

Se recomanda 1 jumatate de ora de plimbare zilnic (daca lucrati alegeti o portiune de drum sa mergeti pe jos) si 20 minute de exercitii pt gravide (se pot face si seara inainte de somn, cand stati la TV).

Urmand acest program zilnic veti avea siguranta ca bebelusul dvs. are acces la toate vitaminele si mineralele necesare dezvoltarii normale iar dvs. o alimentatie echilibrata si un regim organizat care va va feri de constipatie, carcei, amorteala bratelor, dureri de spate. De asemenea, nu va veti ingrasa mai mult decat trebuie.

Formula magica este deci miscare + aer + apa + hrana sanatoasa.

Sugestii:

- Inlocuiti pe cat posibil sucurile cu apa, dar aveti grija sa aiba o sursa sigura

- Nu mancati fructe chiar inainte de somn pt ca pot cauza balonare si indigestie in timpul noptii

- Variati fructele la cateva zile

- Iarna e mai greu cu salatele, fiind putine legume romanesti pe piata, va sugerez salata de morcovi + telina rase cu o lingura de smantana sau salata de ridiche

- Seara dupa dus nu uitati sa va masati pe burtica, sani si coapse cu ulei de migdale sau ulei de masline pentru a hidrata pielea si a preveni vergeturile.